Despre plecatul din țară

Să plec din țară? Puțini sunt cei din generația mea și din cele ce au urmat care să nu-și fi pus vreodată întrebarea asta. Trăim într-o nebunie. Un haos din care părem să nu mai ieșim. Da, ne mișcăm, produsul intern brut crește, dar parcă ieșim din mlașțină trăgând mereu mlaștina după noi.

Eu am ales să rămân. Dar nu pot judeca pe nimeni pentru că a plecat, așa cum nu ai cum să judeci un om care divorțează și își reface viața. Sunt multe de spus. Așa cum îți părăsești o iubită sau un iubit cu care pur și simplu nu mai poți trăi, plecarea din țară este la fel: dureroasă și plină de speranță.

România e soția care parcă a îmbătrânit prea repede și care, trăind într-o disperare haotică, se răzbună pe cel pe care ar trebui să îl iubească. Pentru că are prea multe răni. Și sunt atâtea țări frumoase, mereu tinere, curate, care nu te vor iubi, dar care te vor respecta, te vor lăsa să fii tu însuți, care nu te vor surprinde cu nimic. Poate ai și tu dreptul la liniște după atâția ani de chin și dezamăgire. Cine poate să judece suferința?

Durere e și în plecare. Da, nu se mai poate, dar îți părăsești prietenii comuni, părinții vor fi dezamăgiți și o să îți lipsească până și certurile alea care parcă erau, totuși, mai vii decât politicoasele cunoștințe din noile locuri. Dar certurile astea erau văzute și de copii, și instinctul și, poate și amintirea propriei copilării îți spun că e mai bine așa, să pleci. E mai corect pentru ei să trăiască în liniște.

Ce n-o să mai trăiești niciodată e mitul. Mitul rădăcinii, mitul iubirii veșnice, mitul pământului tău, bun sau rău. Dar o să te țină viu mitul eroului, mitul cuceritorului, mitul renașterii.

Eu am ales să rămân. Mă simt bine aici și poate am vârsta la care mă pot bucura de lucrurile care sunt la fel și aici, și acolo. Și nu judec nici pe cine pleacă, nici pe cine se întoarce. Doar simt o tot mai demodată legătură cu cei ce au curaj. Să plece sau să rămână.

13 comentarii
    Dragos Enachioaie

    Buna ziua Mihai,

    Eu sunt unul care a decis sa plece, din pacate, dar principalul motiv a fost copilul meu. Te ascult de mult timp si te respect, am inteles ca nu ai copii. Cand ai un copil ti se schimba lumea si alte prioritati, poate pentru care merita sa te sacrifici, sa iei o decizie radicala si sa schimbi ceva.
    Ca sa facem comparatie cu o casnicie, aici este o casnicie nociva, in care unul din soti te dispretuieste, te injura, te inseala si te mai bate uneori, fiindca poate. Ai de ales, ori stai si suporti ori pleci si o iei de la capat. Nu e o tragedie, granitele sunt deschise si ne putem alege soarta, iar din ce am vazut cei care sunt harnici, muncitori si corecti, muncesc si in Romania, dar vor munci la fel si in alta tara, tara care ii va recompensa la final, mai mult decat poate sa o faca tara lor nativa; iar cei care sunt putori vor fi putori si afara.
    PS: Avem o karma pe care trebuie sa o experimentam, granitele sunt doar in mintea noastra, Pamantul este casa noastra.
    Multumesc.

    Alexandru

    “JANELLE MONE – Make Me Feel” 10.33
    Cred ca e gresit numele, nu era “Monae” ?

    Oana Brebenel

    Hm, ma simt ca acei colegi ai mei care se aseaza mereu in primele randuri in amfiteatru, si au mereu ceva de spus la intrebarile profului:) Asta e, daca imi place sa va citesc, am si o reactie.. Si va scriu:) Am dezvoltat o reactie de usoara alergie cand citesc introduceri de genul: “eu am ales sa raman. DAR nu pot judeca pe nimeni pentru ca a plecat”. Acel “dar” cu care alegi sa-ti incepi urmatoarea propozitie ma zgarie. Mi se pare ca TOT judeci, chiar daca spui ca nu poti sa o faci.
    Altfel, suna frumos ce zici tu despre curaj, despre tara muma, despre pamantul pe care te-ai nascut, sursa de innoire, de energie creatoare, inaltatoare, datatoare de puteri, tamaduitoare. Asa e, nu e numai frumos ce scrii, e si adevarat. O simteam de cate ori ma intorceam acasa, in orasul in care m-am nascut, in conditiile in care plecasem de acolo odata cu primul an de facultate. Ceea ce strica putin poezia asta a adevarului este ca adevarul are si alte fete, e complicat, dupa cum bine stii. Am multe de povestit aici, lucruri traite pe pielea mea, cu sufletul meu.
    O singura marturie am acum: imi doresc ca atunci cand ne plimbam prin Europa, in vacanta, sa nu fac pauza de o secunda cand suntem intrebati daca suntem greci, sau spanioli, sau, poate, chiar italieni. Dar asta e deja alta poveste. De ce fac asta, ma intreb. De ce fac o pauza? Si atunci in pauza aia, imi spun: “Trebuie sa spun cu mana pe inima ca sunt roman”, ca atunci si altii ca mine o sa raspunda cu mana pe inima ca sunt romani si oamenii aia din Berlin sau din Roma sau cine stie de unde altundeva o sa stie ca romanii sunt si asa, ca mine, si asa, ca toti ceilalti care raspund mereu, cu mana pe inima, ca sunt romani. Si-mi mai spun: ce vina am eu ca Romanii n-au gasit o cale eficienta de comunicare cu ai lor concetateni de etnie rroma si dupa ce i-au luat sclavi si i-au folosit asa niste sute de ani(niste sute de ani, imi spune Wikipedia intr-un articol cu multe nebuloase), i-au eliberat, dar au continuat sa-i trateze ca si cum nu ar fi existat….Ce vina am eu ca acum acesti concetateni ai mei de etnie rroma au impanzit metropolele Europei bogate si sar in ochi, si ma reprezinta pentru ca sunt atat de vizibili…..Am o vina, stiu. As fi putut sa stau in Romania si sa ma alatur celor care cauta cai sa repare asta. As fi putut sa ma dedic acestei cauze, de exemplu. Ei, dar divaghez. Te rog sa ma ierti. Cine stie, poate apuc inca sa fac asta in viata asta. Cert este ca sunteti o sursa de inspiratie, chiar daca nu sunt de acord cu tot ce spuneti.

      Adi

      Hmmm… Am lucrat 15 ani in presa, am stat mult timp si pe afara. Ce-am inteles despre tigani o sa te deprime. Dar nah, o sa intelegi odata poate ca tu nu esti responsabila de ignoranta neloiala si idioata a strainilor. Nu e deloc vina ta ca unii straini sunt tampiti. Nu are rost si nici sens sa explici oricarui cretin ca Romm nu vine de la Romania si ca Romania nu-i tara tiganilor sau a vampirilor. Chiar n-are rost sa-ti irosesti energia cu astfel de tampenii. Despre tigani, tot respectul. Au mai mari probleme in tari ca Cehoslovacia, Slovacia, si tarile din fosta Iugoslavia decat in Romania. Adica acolo unde au ceva radacini si cei cu care au convietuit le-au inteles stilul de viata Presa noastra insa nu arata astfel de ipostaze. Asemenea rommilor romani, cei din aceste zone nu pot fi asimilati in programe educationale, profesionale, sociale de orice fel. Pentru ca nu vor. Punct. In timpul unui curs international de jurnalism la Praga, cu exceptia mea (singurul roman), ceilalti americani, australieni, elvetieni, britanici etc si-au ales ca material de studiu si documentar problema discriminarii tiganilor din Europa. Pentru ca stiau – din surse media ofcors – ca acestia sunt sistematic calcati in picioare de primitivii din fostul bloc… Adica tocmai jurnalistii proveniti din tari cu populatie romm minima. Dupa 7 zile de studiu si documentare, nici unul dintre acesti jurnalisti nu aveau ce sa scrie concret. Majoritatea plecasera de la premiza unui material socant despre tiganii nedreptatiti din Europa, si aproape toti, la final, erau dezamagiti. Atat de experienta unui eveniment socant care sa-i propulseseze in media internationala cat si despre experienta avuta in compania rommilor “discriminati”… Au realizat un fapt mai mult decat surprinzator. Nu numai ca tiganii nu erau nedreptatiti de catre sistem, ba aveau chiar avantaje fata de majoritate Spaima autoritatilor fata de posibilele sanctiuni internationale vis-a -vis de drepturile minoritatilor i-au transformat pe rommii din CZ (de ex) in cetateni protejati, cu mai multe drepturi (in special banesti) practic decat majoritarii. Iar astfel de initiative legislative au adancit prapastia intre oameni. In Viena, in 3 ani de sedere, am observat ca 100% dintre cersetori sunt romani. 90% tigani. Toti insa fac parte din organizatii foarte bine organizate, politia nu le face mai nimic. O data pe luna poate, de ochii lumii, politia mai curata cate un apartament cu vreo 15-20 de cersetori. Am dus o batrana cersetoare de mana la politie ca sa faca plangere impotriva celor care o adusesera in Viena la cersit. O am pe camera. Politistul nici macar n-a ridicat ochii din mobil. Mi-a zis ca nu-i treaba lui si ca cererea mea oricum n-o sa aiba vreo solutionare. Un cersetor tigan roman imbracat 100% de firma mi-a povestit cum o parte din banii cersiti ajung la sefii romani care la randul lor platesc taxa unor vienezi sus pusi politic ca sa-i lase in pace. Si p-asta il am pe camera. Am stat de vorba cu zeci de “amarati” d-astia care mi-au spus ca decat 15 milioane acasa, mai bine la cersit prin Viena. Am incercat sa public povestea in tara, nici un canal media n-a vrut. Am tras o concluzie: Spalarea creierului romanului si prostirea lui sistematic cu stiri 100% partinitoare e mult mai importanta chiar si decat un adevar senzational si substantial, mai ales cand la mijloc sunt tot felul de interese. Ca si noi, cehii, slovacii, sarbii, bulgarii etc sunt destul de suparati pe tiganii lor, mai ales pentru faptul ca respectivii nu vor nici macar acum sa se integreze in societate (cunoscut???) nu muncesc si stau la ciupit de cand se stiu. Stai linistita, si cehii sunt complexati, de multe ori din acelasi motiv ca si noi, insa parerea mea e ca inca nu au inteles ca n-au de ce. Intr-un popor, inevitabil, exista si bube si bune, e strict treaba ta unde vrei sa activezi..

    Radu

    NU!!!! NU pleca !!!! Asta mai lipsea. Ajunge! Streseaza-i pe cei din tara. Merita.

    Sorin NSK

    Eu daca am ramas, dar fara sa aleg, cum ma numesc ?
    Nu mi-a trecut prin cap sa plec vreodata. I-am privit in ochi pe toti cei de langa mine care au plecat si nu mi-a placut ce am vazut…
    Prefer sa injur aici decat sa oftez in alta parte.

      Permalink

      Mamă, Sorin NSK, ce adânc, “I-am privit in ochi pe toti cei de langa mine care au plecat si nu mi-a placut ce am vazut…”, mă întreb ce puteai vedea? Ură? Da, este adevărat, uneori văd și eu asta și este trist. (s-o zic și cu foarte sau s-o las așa?).
      Eu am o altă teorie despre cei care pleacă, despre cei care plecăm.” Schimbare” este numele ei. Vor, vrem să facem o schimbare uneori în viața noastră. Uneori ne tot învârtim în niște cercuri vicioase și nu reușim să ieșim din ele. Și ne dam seama ca puterea de schimbare are nevoie de un mare ajutor. Cum ar fi să nu mai vedem aceleași locuri, clădiri, străzi, oameni, simplu fiindcă multe din eșecurile noastre s-au proiectat pe aceste locuri, strazi, oameni. Și de fiecare dată când le vedem nu ne putem desprinde de aceste eșecuri, ne este greu să înțelegem o chestie simplă :de astăzi ne-am schimbat, ne-am reinventat, gândim altfel. Și așa recurgem la un truc, schimbăm brusc totul : clădiri, străzi, locuri, oameni. De cele mai multe ori merge.
      Și nu, nu sunt de acord că cine e leneș aici este leneș și în altă parte. Tocmai asta este unul dintre avantajele romanilor emigranți, majoritatea dintre ei fac acolo lucruri pe care aici nu indrazneau. De ex. să muncească cinstit când aici golaneau, să muncească cu mâinile când aici se chinuiau să aibă muncă de birou, să aibă grijă de bătrâni, aici le-ar fi fost rușine. Sau invers, unii care nu ar fi făcut în satul lor așa ceva, acolo au spart case. Pe scurt SCHIMBARE acesta este cuvântul. Si asta se întâmplă peste tot în această lume largă. Cel mai des fac asta americanii cu mutările lor dintr-un stat în altul.

    epsilon

    Draga Dobro, se-ntampla ca fiecare tara are, in lumea radioului, acei “dobro” pe care si-i merita. Nu te teme, cel mai probabil nu o sa fi nevoit sa pleci, nu o sa ai nevoie de curajul de a pleca sau de a te intoarce! Ramai cu curajul de a ramane! 🙂

    Radu Ghiorghiu

    Ce ciudat, simt că faci parte dintr-o … nu știu cum să-i spun… “o chemare la unison” cred ca ar merge, argumentez din ce văd, aud și citesc pe toate căile de media, că mă simt agasat cu atâta dor de casă și de țară, de patrie. La ProTv , Românii au Talent, la Radio Zu cu Morar și Buzdugan numai zic de Antena1. La Radio Guerrilla sper sa nu fie așa și doar tu sa ai problema asta :). Apropo mie nu-mi place formatul radio dar citesc pe pâine tot ce scrieți. Îmi formez opinia despre realitate cu voi guerrillaradio.ro ,Pătraru.ro, Stareanației.ro și Recorder.ro #homeiswhereyourfamilyis

    Bobby

    Asta nu e articol, e o gluma provocatoare. E mai degraba un tweet.

    Mihai

    Salut Mihai… mi se pare mai frumos decât Dobro. Numele mic e la fel ca al tau, am 40 ani si sunt născut in August, ca si tine. Am descoperit acest articol întâmplător si ma surprinde nr mic de postări pe acest subiect. In mod normal ar trebui sa fie foarte ofertant, mai ales pentru cei care au fost plecati din tara. Eu am plecat de doua ori (lucrat acolo cu gând de a rămâne) si am revenit. Este foarte mult de povestit, însă mi-am dorit mereu sa vin acasa.
    Am avut mereu impresia ca aici pot sa trăiesc autentic. Copiii prietenilor din alte tari abia asteptau sa vina in Romania si mi s-a părut senzational. Cand au ajuns la bunici, indiferent ca erau la oras sau la tara, au simtit dragostea neconditionata pe care nu o poti cumpara (asa am inteles reactia lor). Sărutul, imbratisarea, somnul, macarea dar mai ales libertatea..si copiii inteleg atat de bine emotia asta! Munca si veselie! Salutari!

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine