Fetița care plângea cu lacrimi în formă de acvariu

A fost odată o fetiță care plângea, iar lacrimile ei aveau în ele curcubeul, câteva fărâme de zahăr, câteva plante de apă, scoici și niște pietre albe. Se amestecau printre gene și rămâneau suspendate de câte un fir, crezând că s-au îndrăgostit, picau apoi una câte una în palmă, rar, meticulos de parcă ar fi vrut ca cineva să le numere, să știe câte sunt și cum le cheamă pe fiecare în parte. În transparența lor vedeai lumea toată, vedeai de unde vin și ce poartă în ele, vedeai ce ai de făcut ca să înveți să le lași să se odihnească. Îți povesteau o poveste pe care dacă erai pregătit să o vezi o vedeai, iar dacă erai pregătit să o auzi, o auzeai. Le-a tot lăsat să plece an după an, zi după zi. Fetița le lăsa să curgă în gol, până când, într-o zi, le adună în palmă într-un ocean și își îndreptă privirea către ele. Îi spuneau ceva. Îi spuneau ceva despre cine e ea. Îi spuneau ceva despre cineva dinăuntrul ei. Exista cineva înăuntrul ei? Era un sunet dezordonat care pleca și se întorcea bezmetic, încerca să iasă și apoi se smucea, iar în drumul lui haotic se izbea de stomac, de ochi, de ficat, de plămâni, de inimă. Era o voce? Era un strigăt? Secretul era că el se făcea auzit atunci când fetița deschidea ochii către lume, se auzea în copacii pe care îi privea, în ochii oamenilor cu care se întâlnea, în drumul pe care îl parcurgea lumina din privirea lor până să întâlnească lumina din privirea ei, în ceea ce cuvintele păstrau în ele până să atingă pielea copilei sau în ceea ce pielea ei păstra ascuns în așteptarea cuvintelor celorlalți, în ceea ce îi acoperea inima și se dizolva apoi în respirație, în felul în care respirația ei modela aerul, în ceea ce îi mișca pașii către suprafața pământului, în ochii cu care se privea în oglindă.  Iar când ochii atingeau oglinda, el începea să țipe. Fiecare gest al ei era însoțit de el, fiecare gând al ei era urmărit de el, nu exista mișcare fără el. Era ca un pește ce se zbate într-un acvariu cu mult mai mic decât nevoia lui de a fi liber și se învârte în spate și în față sperând să nu se mai lovească cu nasul de sticla rece. Iar dacă nu ați auzit niciodată, să știți că peștii plâng pe o frecvență pe care oamenii nu o mai pot auzi. Cum să auzi plânsul peștelui când în tine răsună urletul tău? Cum să auzi urletul tău când în tine răsună lacrimile peștelui? Și cum să te împrietenești cu un lup cu colții ascuțiți?

Îl lași liber, îi dai spațiu să alerge, îi dai culori și îl privești. Îți lași mâna să se miște în voie și sufletul să o urmeze, îți faci frica să râdă și inima să iasă la iveală. Îți deschizi pieptul cu tot ce are înăuntru și îl lași să zboare, privești în ochii celorlalți, așezând urletul lângă tine. Așa a învățat fetița, într-o bună zi, în timp ce lacrimile veneau iar afară. Privi în ele și văzu castele și dragoni cu aripi verzi, pești liberi și liniștea munților, văzu frunzele unei plante demult uscată, ce se întindeau către lumină strigând că mai e viață înăuntru,  își văzu inima pentru prima oară fără să îi fie frică să o asculte, își privi zâmbetul fără teama de a nu-l recunoaște, știu de unde vine fără să mai întrebe.  Și toate astea într-o sferă de apă sărată ce poartă în ea profunzimile ființei tale, interiorul venelor tale, consistența sângelui tău și pulsația propriului tău tu.

Iar când afli asta, îi trebuie timp lupului, pentru că se așterne uitarea atâtor ani de suferință și îi trebuie timp peștelui să recunoască libertatea după milioane de ani de învârtit într-o lacrimă.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine