De ce aș avea nevoie de picioare, dacă am aripi să zbor?
Picturile și personalitatea Fridei Kahlo (1907-1954) fascinează privitorul contemporan. Dincolo de interese comerciale și de posterele vândute în grabă, creațiile artistei din Mexic abordează teme și reprezentări noi în artă: handicapul, pierderea sarcinii, maternitatea, feminicidul, bisexualitatea asumată, legătura mistică cu natura. Fascinația exercitată asupra publicului contemporan este generată și de subiectele profund umane și teribil de actuale pe care le-a abordat în tablourile ei.
Trupul schilodit de suferință se transformă într-un model de rezistență, de inspirație și de supraviețuire, iar pictura care poartă în ea mesajul durerii, devine un mod de evadare și, în final, de eliberare. Arta a ajutat-o pe Kahlo să se reinventeze, tablourile ei sunt indisociabile de dramele, bucuriile și căutările personale. În Coloana frântă, pictură din 1944, Kahlo își prezintă într-un autoportret tragic, trupul chinuit de nenumăratele probleme de sănătate. Considerat unul dintre cele mai dramatice autoportrete ale artistei, Coloana frântă propune o dramă profund umană, suferința fizică și mentală se traduce printr-un corp străpuns de cuie și printr-o coloană antică fracturată. Kahlo se îndepărtează conștient de imaginea unui feminin seducător, propunând o temă nouă în autoportretul feminin cea a suferinței fizice, a dramei psihologice.
Coloana frântă, 1944
Hainele ei, pline de motive colorate și de broderii locale, sunt inspirate de tradițiile unei societăți matriarhale din istmul Tehuantepec și fac referire la o civilizație anterioară cuceririi spaniole. Hainele devin astfel o revendicare politică și culturală, atunci când se îmbrăca precum femeile tehuana, Kahlo se reinventa, propunea o feminitate puternică, apropiată de cultura autohtonă, de natură, anunțând astfel ideea de performance în arta secolului XX.
În 1939, în Cele două Frida, Kahlo se reprezintă într-un dublu portret, îmbrăcată în hainele tradiționale și în cele europene, subliniind astfel dubla sa apartenență, dar și drama produsă de divorțul de Diego Rivera. Într-un desen din 1934, Aparențele sunt înșelătoare, artista își transformă hainele într-o pânză transparentă dincolo de care putem vedea corsetul medical, un picior afectat de poliomielită și de accidentul din adolescență, dar și o imagine necosmetizată a trupului feminin, dincolo de standarde de frumusețe și îngrijiri cosmetice.
Cele două Frida, 1939
Aparențele sunt înșelătoare
Dar poate una dintre cele mai delicate teme pe care Kahlo o abordează este cea a maternității. Problemele de sănătate nu i-au permis să devină mamă (sindromul Asherman), pierderea sarcinii este pentru prima dată reprezentată în artă cu toate implicațiile sale fizice și psihologice. În 1932, în Spitalul Henry Ford, Kahlo se reprezintă cu trupul cuprins de durere, imagini medicale legate de sistemul reproductiv și osos și un foetus descriu cu acuratețe drama cu care se confrunta. În epocă, imaginea a fost șocantă, avortul, întreruperile de sarcină fiind teme dificil de abordat și astăzi. Violența și tragedia reprezentării au transformat-o pe Kahlo într-o precursoare și un model pentru feministele din secolul XX.
Spitalul Henry Ford, 1932
***
Monica Neațu este istoric și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține evenimentul Frida Kahlo dincolo de mit.
