It's Friday I'm in love | My Point Of Review | Gilda Comârzan

13 iulie 2018

0 commentarii

with The Cure. Cam de câțiva ani, ce-i drept. Țin minte și acum momentul în care am cumpărat din banii mei primul album al trupei. Aveam 14 ani. The Cure, pe atunci, avea 26 de ani.

Anul acesta eu am să împlinesc 28, iar ei 40 de ani de activitate, moment marcat de un singur concert, la Londra.

Astfel, alături de D., A., C., M. și M., am plecat în UK special pentru acest concert, fără să conștientizăm că mergem la un festival destul de mare care include și alți artiști importanți pentru noi. British Summer Festival i-a adus sâmbătă, 7 iulie, în așteptatea The Cure, pe Editors, Goldfrapp și Interpol.

Pe Editors i-am văzut anul trecut la Summer Well, Interpol au dat chiar numele festivalului nostru, iar Goldfrapp au sunat excelent.

Revenind la The Cure, pe program erau anunțați la 20:20, însă au urcat pe scenă mult mai devreme. 10 minute ai spune că nu înseamnă mult, dar când măsori timpul în piese pe care vrei să le asculți live, reprezintă tot. Ce-i drept, băieții de la The Cure spuneau că vor să cânte în jur de 120 de minute.

Cu chitara pe care scria anii de activitate, 1978-2018, Robert Smith a cântat cu aceeași voce pe care am auzit-o de-atâtea ori, aceeași voce tânără care face ca inima fanilor să bată mai repede decât în mod normal.

„I can’t really talk until the sun goes down” a spus Smith de pe scenă, în timp ce zeci de mii de oameni trăiau cea mai călduroasă vară din viața Marii Britanii.

Au cântat 29 de piese, 10 fiind la bis, melodii pe care mi le doream, melodii la care doar visam și melodii care m-au surprins prin interpretare.

„Can I love you more?” a întrebat Smith la un moment dat. Asta mă întreb și eu încă o dată acum.

Mai jos este setlist-ul. Enjoy!