La începutul săptămânii am lansat cea de-a opta temă a celui de-al șaselea sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: ce înseamnă pentru tine cei 7 ani de acasă?
Concursul se încheie duminică, 26 mai, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 27 mai.
Textul de mai jos este unul dintre textele finaliste.
***
Pe-o față e Crăciun zilnic – casetofon cu becuri,
Grijă la stradă, mașini puține, ninge…
La scară cel mai cel picnic – ce „cafece”? ce „mecuri”?
„Mama lu’ Vasi! Ne dați și nouă minge?”
Pe verso-s anii care trec – mai mulți de șapte-n număr,
Grijă la facturi, mașini grămadă, zumzet…
La scări, interfon, senzori, bec – noi ridicăm din umăr.
Mama lu’ Vasi nu mai e. Nici ea, nici zâmbet.
Pe-o față-i mingea de trei’ș’cinci – ovală,-n dungi, și verde,
„Ai grijă, mamă, să nu te lovești, că doare!”
Prin milioanele de pici maică-ta nu te vede.
„Ia treci acasă! Teme n-ai tu oare!?”
Pe verso-s anii ce se duc, ăștia mici n-au nici șapte.
Ai grijă cum calci când te plimbi, mamă bătrână!
Milioanele de ecrane anulează șoapte
Iar generațiile-n jos n-au frână…
Pe-o față sunt douăș’ de lei, de topitop de supt,
Sau gumă „Turbo”, înghețată, coardă…
„Nu pot s-alerg!”, „Nu contează! Ține cheia la gât!
Nu-i lăsa nici pe ceilalți s-o piardă!”
Pe verso-s anii care fug, multipli-are și „7″!
Chei electronice, bani pe plastic cu cip…
Simt că memoria-i pe rug și se cufundă-n noapte,
Vreau să n-o pierd, vreau s-o mai țin în orice chip!
Sper să mai pot sincroniza o dreaptă cu o stângă,
Și să aprind în bezna mea, din când în când, un bec,
Și să nu las copilul meu de șapte ani să plângă…
Sper să pot apăsa și „play”, și „play” și „rec”.
Sursă foto cover aici.
