Săptămâna aceasta am lansat tema episodului nouă din cel de-al nouălea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră:Imaginează-ți că anul 2021 e o destinație de călătorie. Ce ar scrie în ghidul turistic?
Concursul se încheie joi, 8 aprilie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 9 aprilie.
Textul de mai jos este unul dintre textele finaliste.
***
2021. Călătorie.
Un ghid turistic neconvențional
Alerg. 2019, 2020… 2021: Mi se dezvăluie nestingherit ca o cărare dintr-un ultramaraton. Începe (oare când începe?!) poate dimineața, în zori și mă duce printre copaci, bolovani, pietre, spini. Mă cațără pe stânci, unde doar caprele negre și cu mine ne mai căutăm devenirea. Mă duce sus pe vârful care de-acum a devenit mare (ca un copil ce crește cu fiecare minut, cu fiecare oră). L-am cucerit. Nu mai știu: Este noapte? Este zi? Nu are importanță; sunt deja sus. Nu știu dacă am trecut de jumătate… Mai am 40, 50, 60 de kilometri. Sfârtecați de dorință, dezmembrați de luptă, mușchii dezlânați caută apa. Dar sunt sus, pe vârf! Nu mai contează apa, ci doar că trebuie să cobor. Au trecut deja 10 ore de când m-am avântat pe pista lui 2021. Mai am paisprezece. Paisprezece ore prin grohotiș, cu lanterna pe frunte… Bine măcar că pot să-mi închipui că zbor. Alți bolovani, alte pietre. Toate îmi străpung talpa care pășește de-acum năucită prin singurătatea orelor și clipelor ce i-au mai rămas. După 70 de kilometri de trail running, liniștea pădurii și a muntelui, apa ce se scurge agale de prin cerul de deasupra arborilor, murmurele frunzelor obosite de câți alergători au văzut, toate devin solitudinea mea. Nu văd pe nimeni decât negura fără likeuri, fără emoticoane, fără followeri, fără feeduri. Un podcast îmi răsună dulce-amar în conștiința clipei în care mă aflu: Ești la răscruce, la cumpăna drumurilor, în pendulul necruțător al vremii ce doboară voința. Al doilea ultramaraton… Primul a fost pe pista lui 2020. Scria mare: 2020. Mare de tot. Iar, acum? Acum drumul mă înțeapă, mă imunizează, mă dezvăluie (oare cum!?) ultimilor kilometri ce mi se întind năvalnic, când se crapă de ziuă, mai degrabă când ziua crapă timpul ce i-a mai rămas. 2021 va fi pe sfârșite.
O sută de kilometri sau 24 de ore? Amândouă. Le-am izbăvit. Pe unde am alergat, pe unde m-am împiedicat? Zdrelit de chiar inocența mea de alergător, am răzbit. Acum privesc în urmă. Pot face doar un pas și sunt înapoi, de unde am plecat. Doar un pas. Un turist turmentat de propria sudoare. Pot face un pas, ca și cum aș mai da o filă a acestei povești, a mea, a ta, a tuturor, și alt ultramaraton mi se dezvăluie. Să fie oare cel Arctic? Aștept următorul Ghid. Dar nu îl aleg eu, ci, asemenea precedentului, stă acolo, mă pândește, nu-mi dă șanse de scăpare, trebuie să-l parcurg. Ca un turist turmentat, îl voi duce. Îl voi duce până la capăt. Și pe acesta, și pe următorul. Și tot așa. Foaie cu foaie.
Poate va fi mai lung sau mai temperat, mai întins sau mai strâmt, sunt totuși de profesie turist, ultramartonist și îl voi alerga și pe el. Alerg. Sunt un atlet. Un atlet urban. Nu de mult timp, doar de 42 de ani, vreme în care am întâlnit mulți, mulți alți atleți de anduranță. Anduranță urbană, anduranță socială. Suntem turiști, cu toții. 5k, 10k, 15k, semimaratoniști, ultramaratoniști. Până când nu vom mai fi.
Cu viața în adidaşi și cu bidonul cu apă în spate, umplut pe la cișmele. Turiști urbani în 2021. Ghidul turistic al anului.
***
Sursă foto cover aici.
