Labirint fără pereți / Episodul XIV – Dincolo de limite

Pământ,

2139 – 2149

Au trecut ani de când nu s-a mai inventat absolut nimic. Omenirea își petrece timpul invocând starea de supremă tehnologie la care a ajuns. În realitate, spun mulți, s-ar putea să nu fie deloc o veste bună.

Tehnoera e sugrumată de politică și filosofie. Doar o limită fragilă desparte stagnarea progresului de mersul înapoi.

*

Unii oameni încearcă să iasă din Labirint toată viața. Alții nici măcar nu vor să știe că se află în el. Prea puțini se pot trezi dintr-o dată dincolo de limite.

*

Oricui m-a întrebat despre profesor, am spus că nu-l văzusem deloc în săptămâna dinaintea dispariției. În realitate, de la mine își luase adio.

Intrase, ca de obicei, fără să ciocăne. Deformație profesională, spunea el mereu. Când intra în clasă, la ore, nu bătea niciodată la ușă.

– Profesore! Ce s-a întâmplat?

Întotdeauna se întâmpla ceva.

– Mai bine zis, e pe cale să se întâmple! a răspuns. Eşti cu cineva?

– Cu mine însumi.

– Asta e bine. Majoritatea nu prea sunt. Însă nu te încrede prea mult nici în tine!

N-avea sens să-l întreb nimic. Urma să-mi spună singur.

– Andrei, ştii teoria mea despre umbre…

– Cum aș putea-o uita?

– …Umbra e câmpul de forţă al unui corp care compensează lumina ce vine din partea opusă. Lumina e memoria, umbra e uitarea. Uitarea e, de fapt, mai importantă, fiindcă ea pune în ordine amintirile. Fără ea am înnebuni.

– Aici îţi dau dreptate.

– Noaptea însăşi nu e nimic altceva decât umbra Pământului proiectată pe cer. Totul are umbră! Un om, o pasăre, un peşte, Pământul, Luna…

– Numai Soarele nu! am încercat eu să-l potolesc.

– Tocmai asta e! Andrei, Soarele… are umbră şi el!

– Cum e posibil?

– Petele solare! Am reuşit să calculez suprafaţa uneia: e mult mai mare decât Pământul. Însă până la noi, datorită distanței, această zonă întunecată se reduce și abia mai acoperă doi metri pătraţi! Înţelegi, Andrei? Cea mai lungă umbră din sistemul solar! 150 de milioane de kilometri! Opt minute cu viteza luminii! Opt minute care trec într-o parasecundă! Îţi dai seama ce contradicţie temporală avem aici?!

– Nu ştiu ce să zic…

– O bucăţică de întuneric generată în miezul luminii va trece azi prin acest loc!

S-a repezit la fereastră, a scos un fel de sextant, a calculat rapid poziţia Soarelui.

– Nu mai e mult. Va trece prin spatele blocului, spre parc… printre băncile de acolo… vezi? De-aia am venit la tine, tu ești singurul care are vedere spre spatele blocului și care mă și înțelege.

Avea dreptate, cel puțin pe jumătate.

– E finalul, Andrei, fiindcă pata solară, enorm ocean de materie topită, dar mai rece decât restul Soarelui, s-a resorbit deja în imperiul de foc! Ceea ce a generat-o a dispărut! Umbra aleargă acum fără stăpân prin eter, direct spre noi… Au rămas mai puţin de opt minute! E momentul cel mai critic, fiind înghiţită din urmă de ea însăşi! Ce se va întâmpla la impactul cu Pământul?!

– Ce?! m-am lăsat eu prins.

– Urmărește-mă, să-mi spui tu asta, mai târziu!

Şi a ieşit, mai agitat decât intrase. Până să ajungă în curte, deja îmi revenisem.

– Geniu nebun…

Deodată, deşi la adăpostul clădirii, am simțit ceva, o răcoare, ca şi cum un nor trecea peste blocul nostru şi, răcind aerul, un curent atmosferic ar fi năvălit în parc.

Dar cerul era complet senin.

Pentru o clipă, am crezut că umbra unei păsări se prelinsese fulgerător peste acoperișuri, ziduri şi treptele clădirii.

Jos, în curtea din spatele blocului, profesorul alerga vociferând și dând din mâini, încercând să ajungă la timp pe aleea dintre bănci.

 – Profesore! am apucat să-l strig.

În ultima clipă, a ajuns acolo şi, ţinându-se cu mâna de o bancă, mi-a făcut un semn de adio.

Apoi ceva a pierit în parc, unduind coroanele copacilor. În urmă nu rămăsese decât banca afumată într-o parte.

Profesorul nu se mai vedea nicăieri.

                                                                           #

Oricui m-a întrebat despre profesor, am spus că nu-l văzusem deloc în săptămâna dinaintea dispariției. În realitate, de la mine își luase adio.

 

 

 

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine