Mariana Petrică / Scufiţa Roşie a murit!

„ – Ca să te pot mânca mai bine! spuse lupul şi se aruncă asupra Scufiţei Roşii şi o înghiţi. În urma ei rămase doar scufiţa, prea roşie ca să se poată distinge picăturile de sânge ce o stropiseră…”

Dar Scufiţa Roșie nu era proastă. Era doar curioasă, ceea ce e perfect normal și sănătos. Din păcate însă, ea era  prost sau deloc informată, fapt ce o făcea să acționeze nesăbuit.

Basmul încurajează o supunere necondiționată și mersul înainte cu acei, deja clasici, ochelari de cal. Să nu se uite în dreapta sau în stânga, să nu vorbească cu nimeni, să asculte  de mama. Pentru că mama știe!  Scufiţa Roșie nu știe, poate pentru că e prea mică. Dar dacă e prea mică să știe, ar trebui să fie prea mică și pentru a îşi îngriji bunica. Nu decide ea însă asta, ci părintele atotputernic care, odată pus în rolul de a putea domina o ființă mai mică, o face. Pentru că poate și asta e suficient pentru el. Nu însă și pentru copil, care indiferent de cât de îndoctrinat este, tot se va întâlni, la un moment sau altul, cu ispitele vieții, cărora poate, sau nu, să le facă față.

Scufiţa are dreptul să aleagă să culeagă flori și are dreptul să aleagă propriul drum de mers. Dacă e suficient de mare încât sa meargă singură, ar trebui să poată sa meargă pe unde dorește și să aleagă în mod conștient.

Tentația există. Lupul apare în faţa ei, când ea încă nu se abătuse din drum, și singurul motiv pentru care nu o mănâncă atunci e că își dorește mai mult de la ea. Altfel, nimic nu l-ar fi împiedicat, chiar și dacă fata nu ar fi vorbit cu el. Din contră,  dacă nu vorbea și lupul nu afla de bunică, nu ar fi avut niciun motiv să mai aştepte.

Mai departe, când ajunge, în sfârșit, la casa bunicii, Scufiţa simte că nu e bine să se apropie de patul în care era lupul. Curiozitatea e însă mai mare și conotația sexuală e evidentă. Dar pentru că nu știe ce-i acela un lup și nu poate să-și dea seama ce anume e în neregulă, se lasă ghidată doar de curiozitatea firească. Pentru că un mecanism de apărare nu a fost cultivat. Și deși, pe măsură ce lupul vorbește, frica e din ce în ce mai mare, ea rămâne acolo. Pentru că nu știe de ce îi e frică. Lupul profita de naivitatea ei, generată de lipsa de informare.

Într-o astfel de situație, sfârșitul poate să fie doar unul, indiferent de câţi vânători trec apoi pe lângă casa bunicii. Bunica și Scufiţa au fost mâncate de către lup și asta a fost. Ele nu mai sunt. Au murit.

Din dorința de a îi învăța o lecție fără a le zdrobi de tot sufletul, ci doar independenţa, basmul original spune copiilor că cele două au fost scoase din burta lupului, unde era atât de întuneric și unde i-a fost atât de frică fetei. Bunica nu zice nimic, probabil pentru că nu era la prima experiență. A acționat însă la fel de nesăbuit ca fata, iar prin lecția învăţată, Scufiţa va crește și va fi copia bunicii. Naivă și lipsită de voință proprie. Sau alte „Scufiţe” vor face asta, ascultând povestea, care le învață să nu facă cum a făcut cea din poveste, deci sa meargă doar înainte și să își asculte obedient stăpânii, nedezvoltându-şi astfel capacitatea de detectare a pericolului și de autoapărare, lăsându-se la mila sorţii, atunci când pericolul apare.

Asta dacă nu cumva, în loc să rămânem cu fraza de final din povestea originală, vedem cum greșeala aparține de fapt mamei, care trimite în gura lupului un copil nepregătit, sperând că acel copil o va asculta și va alege să nu vadă lupul. Uită însă că și lupul vede și, după ce vede, analizează și își alege cu atenție victimele, dintre cele mai vulnerabile. Iar vulnerabil, atunci și acum, înseamnă să nu știi să te aperi (nu să nu poti!) și poți învăța să te aperi doar cunoscându-ţi inamicul.

Lumea e plină de lupi care stau la pândă. Putem lupta cu ei, sau putem aștepta să vină vânătorii, să o facă în locul nostru şi atunci când nu vin şi avem totuşi ghinionul de-a fi atras atenţia vreunui lup, să consideram că e vina noastră, pentru că am îndrăznit să ridicăm privirea din pământ.

…………………………………………………………………….

La începutul săptămînii am lansat cea de-a șasea temă pentru concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră, a Grupului Consumatorilor de Radio Guerrilla. Și de data aceasta, nu v-am mai întrebat, v-am provocat. V-am provocat să rescrieți finalul cunoscutei povești pentru copii Scufița Roșie.

Concursul se încheie duminică, 6 mai, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre pe adresa statmajor@guerrillaradio.ro. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de luni, 7 mai. 

Acesta este unul dintre textele finaliste. 

 

2 comentarii
    Miruna

    De ce oare parintii refuza sa ne fie indrumatori si prieteni, in schimb joaca rolul de dictatori in vietile noastre? Dobro, poate ne ajuti tu cu o explicatie la Sinele Invinge.
    Eu am crescut in dictatura.Toata copilaria am asteptat sa cresc, sa imi obtin independenta financiara pentru a putea pleca de acasa…abia dupa ce m-am mutat in UK mi-am gasit in sfarsit libertatea. Sunt mandra ca de-a lungul timpului am ucis muti lupi, si am supravituit ranilor adanci…dar si foarte trista ca am parcurs drumul asta singura….noroc ca din cand in cand mai intalnim prieteni cu care ne putem imparti singuratatea.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine