Mai periază-ți convingerile, frățioare!  

O să vi se pară bizar, dar mie nu-mi place să fiu de acord cu mine. În acord da, dar (de) acord nu prea. Dacă nu sunt de acord, pot continua dialogul interior, deci pot cerceta mai mult, mai ales ceea ce îmi pare (la prima vedere) clarificat sau rezolvat. Știți cum e, ceva e cu atât mai dubios cu cât pare de nezdruncinat. Dogmele de exemplu. Sau canoanele. So, când sunt de acord cu mine, indiferent la ce capitol, e ca o sațietate intelectuală. Ești sătul, te ștergi la gură, bei un pahar cu apă și gata.

În general, satisfacția de a avea dreptate îmi pare penibilă. O bomboană pentru narcisicul interior. Într-o conversație, desigur, este confortabil să vezi și să simți că ești înțeles, dar uneori, dacă cineva nu-mi livrează un dezacord, dacă nu vine cu o antiteză la ceva ce am impresia că înțeleg bine, e o zi pierdută…

Oamenii în general se feresc de conflict, dar dacă le spun că îmi place ”conflictul ontologic” sau ”conflictul dialectic” sau ”conflictul conceptual” nu toți vor percuta. Și cum spuneam, dacă la o convingere de a mea cineva nu-mi livrează un dezacord, un argument fain care să-mi deconstruiască convingerea, pentru mine e o zi pierdută. Astfel, ajung uneori să-mi caut singur ”nod în papură” ceva de genul: ”Hai măi, pe bune? Nu vezi că este greșit ce crezi?” Și începe un dialog interior… Cea ce îmi pare cea mai bună metodă de întreținere morală sau intelectuală. Dezacordul cu sinele, care în general se alimentează cu convingeri sau încearcă să convingă. Și asta e o formă de exercitare a puterii, deci în esență, o slăbicune.

Cei care se arată foarte stabili, de neclintit, deseori nu sunt decât niște ”cimentați” sau ”autocimentați” de frica unui vertij, a unei rupturi în propriile convingeri. Dar, paradoxal, lumea îi urmează, fiindcă are impresia că ei sunt puternici… Convinșii sunt și convingători, bla bla. Iar lumea arată așa cum arată și va arăta tot cam așa, fiindcă cei care chiar ar putea rezolva niște chestii nu sunt dogmaticii, nu sunt convinșii ci tocmai cei care știu că ceea ce astăzi poate părea un adevăr de neclintit, mâine se va dovedi o farsă, o minciună sau doar o greșeală. Însă știți bine, că multe greșeli de acest gen au dus la catastrofe sociale etc. So, nu mai fi atât de convins de propriile convingeri.

În esență, îndoiala e deja un prim pas spre a ieși de sub papucul manipulărilor de orice tip.