Orașul mic cu visuri mari

Lui Spiderman i s-a zis la un moment dat ceva ce a devenit rapid o replică celebră și memorabilă, deopotrivă: With great power comes great responsibility. Adică puterea mare vine cu o responsabilitate și mai mare. De-ar fi așa, și toți cei care au putere(a) ar exercita-o responsabil, poate am ajunge și noi să locuim într-un oraș ca-n benzile desenate cu supereroi. Sau măcar într-un oraș civilizat – orice o mai fi însemnând asta acum.

Dar atunci când o mare responsabilitate cade pe umerii unui oraș mic? Sau, mai exact, pe umerii unor oameni mici? Unor oameni care nu au atins încă pragul maturității, care încă sunt considerați copii, cărora li se pune în cârcă, asemeni unui Atlas la vârsta pubertății, greutatea sorții unei lumi? Lumea inclusă în destinul unui oraș.

Beartown, primul roman din seria omonimă semnată de Fredrik Backman, încearcă să răspundă acestei întrebări, oferind un șir al evenimentelor și unul din scenariile posibile plecând de la această premisă. De la autorul bestseller-urilor Un bărbat pe nume Ove și Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău au venit, în 2018, două dintre cele mai bune bucăți de ficțiune pe care le-am citit de la A little life (O viață măruntă)Hanyiei Yanagihara încoace, și anume Beartown și Us Against You (Beartown Book #2). Titlurile sunt în limba engleză, deoarece așa le-am parcurs eu, după ce, acum mulți ani, mi-am făcut un scop din a lectura în limba engleză pe cât posibil, pentru a-mi îmbunătăți vocabularul. Nu am mers într-acolo încât să îl citesc pe Joyce în limba-i maternă, pe care abia îl înțeleg în limba-mi maternă, dar cu pași mici se câștigă bătăliile mari. Așa că am început cu scriituri simple și am avansat până unde m-au ținut sinapsele.

Înainte de Beartown, nu pusesem mâna pe vreo carte scrisă de Backman, dar aveam o idee despre sensibilitatea și umorul caracteristice condeiului lui. După două sau trei romane, deja își clădise un renume cu un anumit stil de a scrie care nu mă atrăgea neapărat. Însă în ziua în care pe biroul nostru au aterizat exemplarele din Scandalul, publicate în colecția musai a  Editurii ART, care trebuiau împinse cu piciorul în cutie de grele ce erau, am întors una cu dosu-n față și am citit câteva cuvinte despre ea. Scandalul este Beartown, are în jur de 800 de pagini, lucru care niciodată nu m-a înspăimântat sau intimidat. Poți spune multe cu puține cuvinte, așa că mereu sunt curioasă dacă multe cuvinte pot să ajungă să spună totul.

Björnstad-ul – orașul urșilor – este un oraș suedez mic, aflat în inima pădurii și în declin. Singura speranța, de care se agață toți locuitorii, este hocheiul. Mai exact, echipa de juniori care pot transforma ultimele suflări ale orașului în primele răsuflări de ușurare. Juniorii pe umerii cărora se clatină, în zilele de dinaintea semifinalei campionatului, soarta întregii comunități. Deoarece, odată cu victoria, ziua de mâine se poate transforma din incertitudine în garanție.

Și, cu toate că primele câteva pagini – câteva zeci – din Beartown/Scandalul par că încearcă fără succes să epuizeze subiectul acestui sport, romanul nu este despre hochei. În final, Beartown este atât un oraș al hocheiului pe cât este un oraș al responsabilității, al prieteniei, al fracturilor ce rezultă din aplicarea unei presiuni cu o forță suficient de mare, al contradicțiilor, al loialității, al sufletului unei comunități, al reușitelor și al eșecurilor, al pierderii, al impulsurilor cu finalitate tragică și al repercusiunilor. Este o poveste care vorbește despre singurătate, pe cât de mult vorbește despre echipă. Care vorbește despre ce înseamnă să fii lider, pe cât de mult vorbește despre ce înseamnă să simți că nu aparții. Care vorbește despre pasiune, inocență și furtul acesteia. Despre rasă și clasă socială. Despre prea puțin și prea mult. Despre părinți care ar face orice pentru copiii lor și despre părinți care, orice ar face, nu vor putea niciodată să facă destul. Care vor fi acolo pentru copiii lor, dar câteva secunde prea târziu.

Iar pe final, un lucru impresionant la Backman și a lui incursiune în sufletul unor oameni cu temeri, anxietăți, secrete, prejudecăți și emoții diferite este capacitatea de a introduce un număr foarte mare de personaje și de a le contura individual atât de bine, încât tu, cititorul, să nu te simți niciun moment copleșit de prea multe nume pe care trebuie să le reții. Nicio clipă bombardat de identități care par să fie trântite acolo doar pentru a umple spațiu. Iar până la final, până să întorci ultima pagină, ești deja unul dintre ei. A bear, a bear from Beartown.

Beartown, 2018

Fredrik Backman

Traducere: Neil Smith

4 comentarii
    O ascultătoare

    Dragă Teodora,
    Cartea în română, pe care pare că încecați să o promovați, are puțin peste 500 de pagini, nu 800.
    Recenzia ta insistă mult pe numele în engleză (doar american) al romanului (în Marea Britanie a apărut sub numele „The Scandal”), ceea ce e irelevant într-o încercare de promovare a unei cărți tradusă în română, trimisă vouă de o editură din România. Oamenii nu mai înțeleg nici cum se cheamă orașul – Beartown, Björnstad? Primele câteva zeci de pagini nu încearcă să epuizeze subiectul acestui sport, sunt încă zeci de pagini până la sfârșit în care e vorba și despre hochei. Citate în engleză, de asemenea, în recenzie… Ce anume recenzezi? Traducerea din Statele Unite ale romanului? Ați primit „Scandalul” la redacție și te-ai hotărât să îl citești în engleză? Adică ai preferat traducerea unei traduceri? Bizar. O încercare făcută cu suflet, dar îți sugerez să mai citești recenzii de carte și să mai exersezi. Și să vorbești mai puțin despre tine și mai mult despre meritele sau neajunsurile cărții.

      Teodora Vamvu
      Teodora Vamvu

      Mulțumesc frumos pentru mesaj.
      Nu încercam să promovez cartea publicată de Editura ART, ci doar să menționez că ea există și la noi, tradusă în limba română. Și încercam să povestesc cum am ajuns să mă lipesc de Backman, cu toate că nu ne este străini nici nouă (redacției), nici editurilor, nici site-ului (mai există cel puțin un articol-cronică a unei cărți semnate de el).
      Îmi dau seama cu ocazia asta că poate crea confuzie, Bjornstad fiind orașul din Suedia în care se petrece acțiunea, care semnifică același lucru ca în traducerea din SUA – orașul urșilor. Beartown și Bjornstad sunt unul și același, precum și Beartown și Scandalul sunt tot unul și același din punctul de vedere al titlului (doar că în diferite traduceri). Într-adevăr, nu am fost suficient de clară.
      Nu am preferat o traducere a unei traduceri, a fost vorba aici de formatul în care am găsit-o disponibilă (aparent era State, nu Marea Britanie).
      Mulțumesc încă o dată.

    Andreea Caleman

    Câteva observații:
    Autorul se numește Fredrik, nu Frederik Backman.
    „Stilistică” este folosit greșit în textul tău – „stilistica” înseamnă studiul stilului, din punct de vedere al calității etc. Tu vrei să spui… „stil”.
    Se scrie „Björnstadul”, nu „Björnstad-ul”. Desigur, așa scrie pe coperta IV, dar nu înseamnă că greșeala trebuie preluată.
    Ți-aș recomanda, dacă ești la început, să nu faci recenzii în română ale unor traduceri într-o limbă pe care spui că încerci să ți-o îmbogățești.
    Recenziile de traduceri trebuie să includă numele traducătorului – în cazul tău, Neil Smith este traducătorul din suedeză în engleză al lui „Beartown/The Scandal”, căci înțeleg că despre acea traducere este recenzia.
    Romanul se numește, într-adevăr, „Beartown” în Statele Unite, dar „The Scandal” în Marea Britanie.
    Spui numele orașului o singură dată – Björnstad – apoi îl numești Beartown în restul articolului, ceea ce e derutant pentru cineva care n-a citit cartea în nicio limbă.
    „Scandalul este Beartown, are în jur de 800 de pagini, lucru care niciodată nu m-a înspăimântat sau intimidat” – eu aș reformula și corecta fraza asta.

    Teodora Vamvu
    Teodora Vamvu

    Mulțumesc pentru mesaj!
    Am corectat numele autorului, mi-a scăpat. Mulțumesc.
    Mă refeream într-adevăr la stilul său de a scrie, la nuanțele stilistice. Într-adevăr, trebuie modificată acea propoziție.
    Aici țin să vă contrazic. Articolul hotărât enclitic se leagă cu cratimă în cazul în care ultima silabă a cuvântului prezintă diferențe între felul în care se scrie și felul în care se pronunță. Cum este și cazul “stad” care se pronunță cu ș, nu cu s.
    Nu sunt la început de nimic, nu fac recenzii sau cronici de fel, asta a fost doar o modalitate de a-mi exprima entuziasmul în legătură cu o serie citită. În plus, nu cred că este greșit să fac o recenzie în limba română a unei cărți citite, indiferent de limba în care am citit-o. Nu e ca și cum nu știu să scriu în limba română (cu excepția de mai sus) doar pentru că citesc în altă limbă.

    Mulțumesc frumos pentru toate sfaturile.

      Andreea Caleman

      Bună Teodora,
      „Björnstad” nu se pronunță cu ș, ci cu s. Vorbim despre limba suedeză, nu despre germană. O transcriere fonetică ar fi /bjøːrnstad/. În română se va scrie „Björnstadul”, ca și „Parisul”.
      Dacă tot suntem la greșeli gramaticale, „defel” se scrie legat nu „de fel”.
      „Cu o carte suntem toți datori” este o rubrică dedicată promovării și recenziilor de carte, din câte știu eu. Dar e bine că lada cu cărți sosită de la Art te-a inspirat măcar să cumperi aceeași carte în engleză ca să o citești.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine