Orice ar spune bărbații, muzica e de genul feminin

Acum că s-a mai domolit zgomotul, cu precădere cel comercial generat de perioada 1-8 martie, să tratăm, în ciuda tradiționaliștilor, subiectul egalității de gen din perspectivă sonoră. Adică, egalitatea de șanse în muzică. La începutul anului, fundația britanică PRS – o organizație ce caută, descoperă și susține artiștii noi încă din 1950 – a stârnit o nouă inițiativă europeană (în prima fază), denumită Keychange, ce-și propune ca până în 2020 line-up-urile festivalurilor să conțină un raport egal de muzicieni/e: 50% femei – 50% bărbați. Până la începutul lunii martie, 45 de festivaluri și evenimente au achiesat la propunere și s-au angajat să rezolve acest dezechilibru, în condițiile în care anul trecut doar pe scenele festivalurilor din Marea Britanie situația împărțirii pe sexe era de 80% bărbați și doar 20% femei. Reticența celorlalți promoteri, organizatori și proprietari de festivaluri pleacă de la o întrebare parțial legitimă: unde/care sunt artistele ce fascinează masele și generează vânzarea biletelor? Răspunsul ține de logică economică: dacă nu le susții, promovezi și expui, aceste produse culturale nu există.

Așa cum în partea asta de lume se zice că floarea, până n-o pui la nas, nu cunoști ce miros are, vă propun să adulmecați cu urechile noul val de estrogen acustic.

Pinky Pinky este un trio de adolescente din Los Angeles, care și-au luat numele după o legendă urbană sud-africană, conform căreia un personaj malefic chinuie fetele îmbrăcate în roz aflate în toalete (!?!). Chiar dacă exersează și există de 6 ani, abia anul trecut au îndrăznit să debuteze cu EP-ul omonim, un material ce intră în zona de proto-punk și despre care critica locală a spus extaziată că este un material matur, în ciuda vârstei celor trei fete. Anul acesta, pe 14 februarie, cele trei au aruncat pe piață cel de-al doilea EP –Hot Tears – în care continuă să exploreze niște derivate de rock’n’roll lo-fi, și le iese.

TYSM este noua revelație a electro-pop-ului. Artista a crescut într-un „sat“ din județul Texas, unde a debutat în producțiile unui teatru local. În adolescență și-a început pribegia, mai întâi în San Antonio, la North East School of the Arts, iar apoi la Boston’s Emerson College, ca ulterior să ajungă să performeze în rolul de chelneriță într-o cârciumă din Los Angeles. Norocul i s-a schimbat în momentul în care l-a cunoscut pe producătorul Felix Snow – apreciat pentru colaborările cu Icona Pop și SZA. Anul trecut, în ianuarie, a debutat oficial cu piesa Honeymoon Phase, ce i-a adus recunoașterea consumatorilor compulsivi de muzică de pe Spotify. A urmat Rearview, iar în toamnă, Ghost White Dress. Atât. Încă nu se știe dacă sau când v-a lansa materialul de debut.

Anna Burch este o muziciană din Detroit, cu CV-ul plin: și-a început cariera în trupa folk-rock Frontier Ruckus, ulterior și-a încercat norocul în proiectul indie-rock, Failed Flowers, în final ajunge la saturație colaborând part-time cu diferite alte entități artistice prin Michigan. La începutul anului, și-a asumat cariera solo debutând cu albumul Quit the Curse. Universul sonor al Annei Burch este unul ușor nostalgic ce revalorizează niște genuri revolute, urechile fiindu-ți inundate de o combinație de indie-rock nouăzecist și sunetul specific trupelor pop-feminin ale anilor șaizeci.

Vérité este numele de scenă al artistei Kelsey Byrne. Născută în Orange County, cu un tată instrumentist într-o trupă rock, Kelsey a început să cânte în spectacolele școlare de la vârsta de 8 ani. În liceu a performat într-o trupă de cover-uri punk. Prima piesă solo, Strange Enough, a arătat-o publicului în 2014, iar asta a propulsat-o în topul artiștilor noi pe care să pariezi. Succesul inițial n-a făcut-o pe Vérité să grăbească asamblarea unui album, ci, din contra, în anii ce au urmat, artista a explorat diferite zone sonore, grupându-și creația în 3 EP-uri. Abia anul trecut a venit rândul LP-ului de debut: Somewhere în Between. După Lana Del Rey, Banks și Ellie Goulding, Vérité pare să fie moștenitoarea coroanei alternativ-pop-ului.

Valeria Stoica, revelația locală, este din republica Moldova și încă este studentă la Academia de muzică, teatru și arte plastice din Chișinău. Valeria cantă la chitară de la 8 ani, ghidată de tatăl ei care i-a descoperit talentul și a înscris-o la Școala de Muzică. Deși a început să-și folosească vocea în cântece abia la 16 ani, Valeria scrie versuri de mică, iar asta i s-a părut întotdeauna un mod firesc de a se exprima. Propunerea ei de muzică novocainică din familia indie-folk-ului o să fie adunată într-un album ce va apărea în toamnă la un label local, încă nelansat.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine