M-a întrebat o tipă care am ieșit la o cafea cu ea care este culoarea mea preferată. A naibii întrebare! Putea să mă întrebe și ea cu ce echipă de fotbal țin sau cu ce deodorant din ăla antirespirant mă dau la suptbraț, că eram mai bine pregătit. I-am zis să stea decît puțin ca să mă gîndesc. M-am gîndit, m-am gîndit și mi-am dat seama că știam răspunsul. „Culoarea care îmi place cel mai mult e albul“, i-am zis. „De ce?“, m-a întrebat. Pe bune?! Haide, frate, că mi se strepezesc măselele de minte care nici nu le mai am de la fazele astea…

Eu crezusem că ne întîlnim la o cafea decît ca să nu mergem din prima la ea sau la mine, că doar ne cunoscusem pe Tinder… „Ca și culoare, albul exprimă puritate“, i-am zis ușor plictisit. „Și de ce ești îmbrăcat în negru?“, m-a întrebat. M-am uitat ca prostul la ea, arăta bine tipa, era finuță, aranjată, bacaloreat luat cu peste 7, gene false din ălea adevărate, tocuri, fustă mini, era beton, ce să mai! „Îmi place și negrul“, i-am zis. „Dar albul și negrul nu sînt culori“, mi-a zis. Ca și bărbat, eu încerc să mă port finuț cu fetele, dar tipa asta mi se părea că o arde nașpa, superior. „Dar ce sînt dacă nu sînt culori?“, am întrebat-o. A urmat ceva cu totul nașpa, ceva absolut de speriat. Tipa m-a privit fix în ochi, și-a dat jos genele false, apoi și-a scos pantofii cu toc, care și i-a pus imediat în geantă, de unde a scos niște teniși cu care s-a încălțat, dar nu asta m-a îngrozit, ci ceea ce a urmat. „Albul și negrul sînt nonculori“, a început să-mi zică cu o voce parcă schimbată. Și a continuat: „Culorile, așa cum le percem noi, nu sînt nimic altceva decît proprietatea obiectelor din jurul nostru de a reflecta undele electromagnetice ale luminii într-o anumită proporție. Albul este rezultatul reflecției totale, în timp ce negrul este rezultatul absorbției totale a luminii“. M-am ridicat speriat în picioare. Nu mai auzisem în viața mea o fată să vorbească în halul ăsta. Am scos portofelul, am lăsat pe masă banii de consumație și m-am cărat nervos. Nimeni nu își bate joc de Gianni! În drum spre ieșire, care parcă nici o mai vedem bine de nervi, m-am întors spre ea și am întrebat-o: „Auzi, da’ de unde știi tu toate astea?“. „De pe net“, mi-a zis.

Iulian Tănase