Păsările din oraşe încep să intre în cotidian, cu o amploare crescândă în ultimii ani. Deşi suntem obişnuiţi să vedem păsări de tot felul în parcuri şi grădini, mulţi sunt uimiţi de cât de mare se face lista când vine vorba de făcut o evidenţă.

Delta Dunării este casă pentru un număr impresionant de specii, peste 360 fiind declarate de specialişti. Dar vă vine să credeţi că jumătate din acestea pot fi văzute şi în Herăstrău, în inima Bucureştiului?

Voi prezenta în acest material doar câteva din ele, cu menţiunea că putem face asta fără să ne repetăm cel puţin alte zece articole de acum încolo. Aşadar, să le vedem!

Barza albă (Ciconia ciconia)

Des întâlnită în localităţi, barza este atât de obişnuită cu prezenţa omului încât cuibăreşte şi în Bucureşti. Anul trecut, la invitaţia Societăţii Ornitologice Române, am asistat la inelarea puilor de barză din singurul cuib (momentan) de barză albă din Bucureşti, situat în Sectorul 1 de pe raza Capitalei.

Codroşul de munte (Phoenicurus ochruros)

O altă specie uşor de văzut în Capitală, codroşul de munte este o specie care rămâne şi peste iarnă la noi. Aspectul său “gri-şobolan”, coada roşie şi firea curioasă îl fac foarte îndrăgit de locuitorii marilor oraşe. Acest exemplar este fotografiat în Covasna.

Guguştiucul (Streptopelia decaocto)

Un alt obişnuit al oraşelor, guguştiucul nu trebuie confundat cu porumbeii domestici, cu cei sălbatici (şi ei mai multe specii) sau cu turturelele. Este singurul care are corpul complet gri, astfel că nu e greu să îl identificaţi cu uşurinţă. De amintit că guguştiucul este venit relativ recent în fauna României şi a Europei, ei fiind o raritate acum 200 de ani. De atunci însă, ei au populat întreaga Europă, astfel că e considerat ”de-al casei” acum. Acest exemplar este fotografiat în Bucureşti, în apropiere de Piaţa Unirii.

Vrabia de casă (Passer domesticus)

Cea mai cunoscută pasăre de la noi, vrabia de câmp cuibăreşte oriunde găseşte o streaşină. Iar streşinile sunt multe, tot aşa şi vrăbiile. Spre deosebire de berze sau guguştiuci, vrăbiile au un dimorfism sexual destul de vizibil. În imaginea de mai sus este un mascul fotografiat în Tulcea.

Tot acolo am fotografiat şi o femelă, cu culori mult mai şterse şi fără acea combinaţie de roşiatic cu negru întâlnită la masculi. Despre vrăbii am mai povestit într–un articol precedent, aşa că nu mai insist aici.

Găinuşa de baltă (Galinulla chloropus)

O altă pasăre, acvatică de această dată, uşor de văzut pe aproape orice lac din Bucureşti. Este o pasăre care migrează în mod normal, dar unele exemplare rămân iarna la noi şi pot fi văzute acolo unde apa nu a îngheţat încă şi permite păsării accesul la vegetaţia acvatică, cu care se hrăneşte în mod obişnuit. Uneori poate fi extrem de îndrăzneaţă şi iese pe mal, deşi locul său preferat este pe apă, în apropierea vegetaţiei unde se acunde la cel mai mic semn de alertă din partea altor păsări.

Coţofana (Pica pica)

Aceasta este una din păsările care dă alarma. Hulită de vânători dar şi de fotografii de natură care sunt desconspiraţi de strigătele ei de alarmă, coţofana este o specie de corvidă (înrudită cu ciorile) extrem de inteligentă, extrem de comună şi obişnuită cu habitatele antropice. Culorile ei sunt alb cu verde inchis şi cu irizaţii metalice multicolore, dar din cauza contrastului, mulţi cred că este alb cu negru. Încercaţi să vă apropiaţi să îi vedeţi nuanţele spectaculoase ale penajului, dar vă avertizez că e o pasăre extrem de precaută, mai ales când vede luciul lentilelor aparatelor de fotografiat.

Cordodelul cu gât negru (Podiceps nigricollis)

Acesta este unul din cele patru specii de corcodei cuibăritori de la noi. Ochiul roşu şi desenul de pe gât variază în penajul de iarnă, vara fiind mult mai închis la culoare. Mult mai vizibil în sezonul rece, acest exemplar fiind fotografiat pe Lacul Morii, în Bucureşti.

Pescăruşul cu picioare galbene (Larus michahellis)

Numit greşit de mulţi oameni “albatros”, acest pescăruş a luat cu asalt majoritatea oraşelor mari din România. Cuibăreşte pe clădirile înalte din Bucureşti, această fotografie fiind făcută de la fereastra mea (eu locuind la mansardă).

Cioara grivă (Corvus cornix)

O altă specie comună, tot corvid ca frumoasa coşofană de mai sus, cioara grivă este o hoaţă fără pereche. În acest cadru puteţi să o vedeţi în acţiune, “răcorind” mâncarea unui câine din Constanţa, semn că nu mor ciorile când vor câinii.

Până săptămâna viitoare, fug puţin la sud, la căldurăm de unde sper să vin cu fotografii noi la specii la fel de frumoase. Nu vă zic mai mult, ne auyim miercuri pe frecventele cunoscute. Spor la semnalări!