Julius Meinl

Inspirația poeților încă din 1862

Julius Meinl este brandul de cafea născut și crescut în Austria și celebrat și iubit în întreaga lume. Cu o istorie de peste 150 de ani, împachetează pasiunea, aroma, creativitatea și inovația și le servește sub forma unei cești de cafea care acompaniază toate momentele noastre de relaxare deplină, de creație, de intimitate, de introspecție, de inspirație.

Julius Meinl este inspirația poeților încă din 1862. Și cum fiecare poezie se completează cu o ceașcă perfectă de cafea, tot așa îi șade la perfecție unei cafele savurate dimineața… o poezie.

Luni, Gilda a recitat una din poeziile Anei Blandiana din volumul Variațiuni pe o temă dată. Îndrăgostiților chiar le suficientă privirea… mai ales schimbată printre aburii unei cești de cafea.

Ana Blandiana

Variațiuni pe o temă dată, nr. 44

M-am întrebat ce-aș vrea să-ți spun

dacă te-ai întoarce

și am ajuns la concluzia

că nu cuvinte ți-aș pregăti,

ci imagini.

Aș vrea să privești felul în care

coroanele arborilor decupează

la geamul meu cerul

înainte de a se întuneca;

sau tufa aceea cu flori sângerii

între spini,

alături de care râzi într-o fotografie;

sau peisajul de pajiști cosite

și căpițe prelungi

pe care-l priveam din tren

la întoarcerea de la Sighet…

mesaje de neformulat,

solii secrete ale inexprimabilului,

dovezi ale adevărului suprem

potrivit căruia

îndrăgostiților le e suficientă privirea

Dobro a stat marți cu Reiner Maria Rilke la o cafea proaspăt macinată…

Pieta

de Reiner Maria Rilke

Nenorocirea s-a-mplinit, și fără nume
mă umple. Încremenesc ca-ncremenitul
Adâncului de piatră.
Tare cum sunt știu doar atât:
Tu mare ai devenit –
… și mare,
ca o durere mult prea mare
ce inima întreagă mi-o cuprinde
înverșunată.
Acuma stai de-a curmezușu-n poală-mi,
acuma nu mai pot să te mai
nasc.

Matei a împărtășit miercuri cu ascultătorii gândurile artistului Horațiu Mălăele. Toate supărările trec. Pentru toate momentele vieții, bune și rele, o ceașcă de cafea face totul mai limpede și mai bun.

De fi-va

de Horațiu Mălăele

De fi-va supărarea ta un punct în zare,
Această perspectivă mă miră și mă doare,
De fi- va supărarea ta un pumn de cuie,
Această răstignire mă moare și mă suie,
De fi-va supărarea ta pernă de pat
Pe care somnu-ți stă culcat,
De fi-va ea , așa cum pare,
O mică sau mai mare supărare,
Tu află acuma, mândra mea poveste,
Că, dacă totu-i trecător, și asta este…

Gilda a revenit joi cu unul dintre poeții ei preferați: Iv cel Naiv. Când vă prindem la o cafea și 2 versuri?

poemagie

de Iv cel Naiv

Ați observat? Cuvintele care rimează
n-o fac întâmplător, ci ne avertizează
că între ele există o strânsă legatură
o nevazută, stranie împletitură.

Să luam, de exemplu, însuși cuvântul poezie.
Credeți că el degeaba rimează cu-amnezie?
Hm… păi, oare, nu versul cel neașteptat
ne amintește de frumosul pe care l-am uitat?

Nu este draga, dulcea poezie
cea mai eficientă anestezie
în fața zilei care doare
și-a suferinței niciodată trecătoare?

Însăși această poezie
nu-i altceva decât beție –
o simți cum te-amețește ușor, ușor
și parcă și zâmbești mai cu spor.

Nu poate fi poezia o inflăcărată erezie?
Îi stă ei bine îmbrăcată în hârtie?
Știm fără echivoc că s-a născut din fantezie
și e pentru cuvinte un soi de magazie.
Nu admirăm cu toții cât e de străvezie?
Ce, nu poți pune-n ea orișice nerozie?
Și când e populară nu-i frumoasă ca o ie?

Din cuvinte pot să fac să te simți
frunză în vânt, soare cu dinți
te pot călatori în două vorbe în vacanță
în vreo bolivie sau în vreo franță,

cum sa nu fie surprinzătoarea poezie
o strașnică, nemaivăzută magie
când îți scoate din jobenul versului următor
haley-hop, un pinguin îmbrăcat în haine color?

Și până la urmă, nu e acest simplu poem,
delicios ca o felie de pâine cu gem?

Iar Dobro a încheiat săptămâna cu o Evoluție spre weekend 🙂

Evoluție

de Marin Sorescu

Știința se transformă-n neputință
Și, după mii de ani de cercetare,
Cuvântul “soarta”-l schimbi cu “programare”
Și asta e, oricum, o biruință.

Un plus de-nvăț, un minus de ființă.