La un pahar cu Damien Rice

Nu te mai uita la părul meu care albește. Nu te mai uita la ridurile care apar pe față, nici după firele care cad, nici după amintirile care se șterg. Termină cu pozele! Hai mai bine să spunem povești. Ce-a spus el, ce-a spus ea, sunt lucruri care în mod normal nu mă interesează. Dar pe 2 octombrie am avut urechi doar pentru poveștile lui. Despre acest talent al său de povestitor știam deja de la precedentele întâlniri, când de pe scenă ne livra câte o istorisire care să acompanieze cântecele, cadou așteptat de fiecare dată și pe care nu mă simțeam stânjenit să-l primesc, așa cum mi se întâmplă mai mereu când vine vorba de primit cadouri. Ficțiune, realitate, ceva la granița dintre ele – chiar Damien Rice o spune, public, că nu toate versurile sale sunt rezultatul direct al lucrurilor pe care le trăiește sau pe care le simte.

Uneori e un om fericit, chiar dacă de cele mai multe ori muzica pe care o face ar putea spune altceva. Pentru că muzica este modul lui de a face terapie, de a se decărca, de a se face bine, e un ciclu natural al vieții de artist, cum este mâncatul pentru noi. Uneori, e nevoie de terapie suplimentară, uneori nu poți trece peste depresii oricâte cântece ai scrie, uneori te bagi cu capul în chiuvetă, sub apă, până fix în momentul în care se termină de tot aerul și apoi ieși la suprafață, îi dai corpului aerul necesar și speri că asta te va face să simți, să simți recunoștință, fericirea că trăiești și că problemele tale, cele care te-au făcut să te simți rău, nu-s poate cele mai nasoale lucruri de pe lume, nu-s chiar precum aerul lipsă, aducător de moarte. Să te vindeci. Despre depresie știu încă prea puține, așa că n-am făcut decât să ascult cu atenție. M-a bucurat să-l văd bine pe omul pe care l-am tot ascultat de vreo 12 ani încoace, dar cel mai tare m-am bucurat după concert, când l-am văzut ușor descoperit. Cu o parte din costumul de magician dat jos, îmbrăcat în straie comune, bând vin din aceeași sticlă ca noi, ascultând și fredonând aceeași muzică. M-am bucurat să-l aud cântând cu Dan Byron în spatele Operei, sub un însemn comunist pe care scria “Registratură”, m-am bucurat să văd atâția oameni zâmbind, să-i văd prietenii dansând, socializând. Povestea e destul de lungă și, scurtată, ar suna cam așa: încă de când am auzit prima dată piesa “Cheers, Darling” am știut că aș vrea să stau la un pahar cu omul care a scris așa ceva. Încă de când ne-am îmbătat noi într-o seară și am ascultat discul “Live At Fingerprints” și ne-am uitat la liveuri pe Youtube, încă de pe atunci s-a format în mintea mea această imagine cu momentul care avea să devină realitate câțiva ani mai târziu, mai exact întâlnirea cu Damien Rice de la și de după concertul său din București. Că și-a amintit că ne mai văzusem la Moscova, cu un an în urmă, a fost frumos. Că mi-a zis că de atunci i s-a întipărit în minte ideea de a veni să cânte la București, a fost frumos din partea lui, n-am de unde să știu dacă așa s-a întâmplat. Mi-a plăcut și deschiderea cu care mi-a vorbit despre cum își alege locurile în care să cânte, depre cum s-a săturat puțin de obligatoriile Londra, Paris, New York etc. pe care le fac toți artiștii când pleacă în turneu și de cât de privilegiat se simte că a putut să facă un turneu în locuri în care n-a mai cântat până acum. Turneul pe care l-a făcut cu barca anul ăsta, ‘Wood Water Wind’ a fost un vis de-al său care i-a adus o mare bucurie devenind realitate. Ar vrea să cânte în locuri frumoase din țara noastră și dacă i se prezintă un proiect vandabil agentului său acest lucru ar putea deveni și el realitate.

Adevărul e că m-au bucurat multe întâmplări ciudate și improbabile din ziua respectivă, dar cel mai tare, cel mai prețios moment rămâne cel în care l-am convins să bea vișinată. Un lucru atât de important pentru noi, românii. Și da, i-a plăcut, suficient încât să o bea chiar și trecând peste regula de a nu amesteca alcoolurile.

Cheers, darling!

1 comentariu
    Sebi

    Fain darling, multumim ca ne-ai relatat povestea intalnirii cu acest artist complet magic!

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine