Prima ediție Stray Lights Festival a adus împreună comunitatea muzicii alternative contemporane la Control Club

4 august 2026

0 commentarii

Între 31 iulie și 2 august, Stray Lights Festival și Control Club au transformat Bucureștiul într-un loc de întâlnire pentru artiști, ascultători și oameni din industria muzicală care cred că muzica alternativă are nevoie nu doar de scene pe care să fie cântată, ci și de contexte în care să fie descoperită, discutată și susținută. Prima ediție a festivalului a adus în Berlin Room nouă dintre cele mai interesante nume ale noii generații alternative europene și românești: The Murder Capital, DITZ, The 113, Orkid, Baby Elvis, Brainwasher, Second Wave, Asincron și Black Water.

Trei zile de concerte și descoperiri muzicale

De-a lungul celor trei zile, publicul a trecut firesc de la shoegaze și post-metal la noise rock, post-punk, emo, dream pop și hardcore, într-un program construit în jurul diversității scenei alternative contemporane. Concertele The Murder Capital, The 113 și DITZ au oferit unele dintre cele mai intense momente ale festivalului, iar Brainwasher, Second Wave, Baby Elvis și Asincron au demonstrat că generația nouă a muzicii alternative românești este mai diversă și mai curajoasă decât oricând.

Unele dintre cele mai bune momente apar fără să fie trecute în program. Așa s-a întâmplat și înaintea concertului The Murder Capital, când solistul James McGovern a improvizat un DJ set cu muzica care l-a influențat, transformând Front Control într-un spațiu de ascultare și descoperire, exact în spiritul Stray Lights.

Cum se construiește o scenă?

Dincolo de concerte, Stray Lights Festival a propus și trei Industry Talks dedicate oamenilor care fac muzica să existe: artiști, organizatori, promotori și public.

În dialogul dintre Adrian Despot și Vlad Ilicevici, discuția a pornit de la responsabilitatea pe care o are fiecare artist față de propriul parcurs și a ajuns la felul în care se construiește, în timp, o comunitate.

Adrian Despot a vorbit despre disciplina necesară unei trupe care își dorește să reziste: „Dacă vrei să trăiești din muzică, trebuie să o tratezi ca pe un job. Să te trezești în fiecare dimineață la ora nouă și să repeți, să compui, să lucrezi pentru trupa ta ca și cum asta ar fi meseria ta.”

Tot el a subliniat că o scenă nu poate fi planificată din birou: „Nu cred că o comunitate poate fi forțată să apară. Ea se formează organic și spontan, atunci când există contextul potrivit și momentul potrivit.”

În cea de-a doua conversație, Vlad Ilicevici și Victor Dădaciu au discutat despre provocările scenei alternative românești și despre nevoia unor structuri de colaborare între artiști.

Victor Dădaciu a vorbit despre unul dintre cele mai importante obiective ale unei comunități muzicale independente: „În România, pur și simplu nu există încă suficient de mulți oameni care ascultă muzică alternativă. Publicul trebuie construit în timp, pas cu pas.”

La rândul său, Vlad Ilicevici a atras atenția asupra lipsei de sprijin pentru muzica aflată la început de drum: „Problema reală este că, în România, atât instituțiile publice și private, cât și promoterii, radiourile sau cluburile fac foarte puțin pentru muzica care nu este deja de succes.”

Ultimul Industry Talk, susținut de antropologul Radu Umbreș, a mutat conversația dinspre industrie către oameni. Pornind de la felul în care apar comunitățile, discuția a explorat rolul muzicii în formarea relațiilor sociale și în apariția scenelor culturale.

Împreună, cele trei întâlniri au conturat aceeași idee: o scenă muzicală nu este construită doar de artiști, ci apare atunci când publicul, organizatorii, spațiile culturale și comunitățile aleg să investească timp, încredere și răbdare într-un proiect comun.

O comunitate care merge mai departe

Aceeași idee s-a regăsit și în declarațiile oferite de artiști înaintea festivalului.

Pentru trupa britanică The 113, festivalurile independente sunt locurile în care comunitățile muzicale se conectează între ele: „Festivalurile ca acesta ajută trupele să se conecteze cu scene underground din alte orașe și alte țări, nu doar din locul din care provin.”

Baby Elvis cred că viitorul unei scene depinde, înainte de toate, de relațiile dintre oamenii care o construiesc: „Ne-am dori să existe mai multă încredere, mai multă comunicare și mai mult sprijin între trupe, promoteri, organizatori și spațiile care găzduiesc concerte.”

La rândul lor, membrii Black Water au vorbit despre importanța apartenenței la o astfel de comunitate: „Este foarte important să faci parte dintr-o comunitate în care oamenii încearcă să se susțină unii pe alții cât mai mult posibil.”

Iar The Murder Capital au rezumat, poate cel mai simplu, motivul pentru care oamenii continuă să meargă la concerte și de ce e necesar să existe spațiu pentru muzica alternativă: „Dacă vii cu mintea și inima deschise, muzica live poate să te schimbe.”

Un început

Prima ediție Stray Lights Festival a fost construită în jurul convingerii că muzica alternativă are nevoie de contexte în care poate fi descoperită, iar oamenii au nevoie de locuri în care să se întâlnească în jurul ei. Timp de trei zile, aceste contexte au existat la Control Club, prin concerte, conversații, audiții pe vinil și întâlniri care au continuat mult după încheierea programului.

Festivalul a fost, în același timp, și o continuare firească a demersului început de comunitatea Stray Lights în ultimii ani: acela de a crea contexte în care trupele independente să se cunoască, să colaboreze și să ajungă la un public nou. Concertele, Industry Talks și sesiunile de audiție au făcut parte din aceeași idee – aceea că o scenă muzicală se construiește nu doar pe scenă, ci și în conversațiile dintre oameni, în relațiile care se formează și în încrederea pe care o capătă, în timp, o comunitate.

Prima ediție nu înseamnă finalul unui proiect, ci primul pas al unuia pe termen lung. Stray Lights își propune să continue să aducă împreună artiști, public și profesioniști din industrie, să creeze noi oportunități pentru scena alternativă și să contribuie, pas cu pas, la dezvoltarea unei comunități care există deja și care continuă să crească.