La sfârșitul săptămânii trecute am lansat noua temă a celui de-al optulea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră. Tema a fost legată de Săptămâna Minților Deschise la Radio Guerrilla, cu ocazia împlinirii a 16 ani de Radio Guerrilla, duminică, 29 noiembrie: Care este omul, lucrul sau chiar acțiunea care v-a deschis ultima oară mintea și în ce mod?
Concursul se încheie joi, 3 decembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 4 decembrie.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Intru în bucătărie. Din privire, fac inventarul vaselor murdare, iar apoi aproximez timpul de spălare. De multe ori îmi reușeste, dar bine, asta vine odată cu experiența. După ce aceste detalii au fost stabilite, mă pun la muncă.
Nu pot să spun că spăl vase de la o vârstă fragedă. În liceu și în școala generală am fost scutit de această muncă. Poate doar așa, ocazional. Însă, după ce am ajuns la facultate, lucrurile s-au schimbat mult. Acolo eram eu, buretele, detergentul de vase și vasele. De multe ori le amânam pe seară sau chiar pe a doua zi. Bine, nici colegii de cameră nu erau un bun exemplu (care pentru caserolele murdare foloseau metoda “congelatorul”, o metodă de amânare pe termen mai lung). Cel mai urât era atunci când nu aveam la dispoziție o chiuvetă în cameră. Puneam toate vasele într-un lighean și mergeam cu ele la bucătăria din capătul celălalt al holului. Au fost vremuri dificile.
Spălatul vaselor înseamnă muncă repetitivă și nu prea plăcută: se ia buretele, se ia detergentul de vase, se pun una sau mai multe picături pe burete (după preferință și buget), se dă drumul la apă, se umezește buretele, se ia vasul murdar, se umezește și el, iar apoi totul vine natural. P.S. Nu uita de “the dark side of the dish”, aka dosul vasului.
Cu timpul, am realizat că aș putea să fac ceva în paralel, spălatul vaselor fiind o muncă ce nu răpește mult din concentrare. La început, ascultam muzică. Mai târziu, am zis să trec la un alt nivel și am încercat să mă uit la videoclipuri pe Youtube. Însă la ideea asta am renunțat repede. Nu era eficient, nu înțelegeam complet ce se întâmpla în video și nici vasele nu le spălam cum trebuia.
Combinația cea mai bună a venit odată cu descoperirea podcast-urilor, din care am am aflat, de exemplu că nu sunt singurul care atunci când se apucă să învețe ceva nou și merge bine, simte imediat nevoia să se răsplătească cu un episod dintr-un serial sau un video pe yotube. M-au împins spre o lume nouă care vorbea despre cunoașterea de sine, despre scris, despre poveștile de viață ale unor persoane cu care am rezonat și de la care am avut ce învăța. Câteva exemple de podcast-uri sunt: Zest, Pe bune, Murdar sau Mind Architect. În final, aș putea să spun că activitatea care mi-a deschis mintea a fost spălatul vaselor. De atunci, sunt primul la spălat vase, și chiar mă bucur când sunt multe.
Și cu asta v-am lăsat, mă duc că am de spălat niște vase!
***
Sursă foto aici.
