De multe ori m-am trezit imaginându-mă în Lumea Inelară a lui Larry Niven. Și desigur că am pornit cu gândul de aici și am alunecat în ideea de Sferă Dyson. Ce este ea, cum se construiește și de către cine? La aceste întrebări a răspuns chiar cel, al cărui nume este legat de această megastructura – Freeman J. Dyson.
Acesta a fost un fizician teoretician și matematician american de origine britanică. A adus contribuții fundamentale în teoria cuantică a câmpurilor, fizica materiei condensate, astrofizică, fizică și tehnologie nucleară, fizică matematică. Încă trăiește și este membru al Institute for Advanced Study din Princeton, New Jersey, din 1953.
Din 1957 până în 1961 a lucrat la Proiectul Orion, care propunea posibilitatea de zbura în spațiu folosind propulsia nucleară. Un prototip a fost demonstrat folosind explozivi convenționali, dar Tratatul interzicerii testelor nucleare în care a fost implicat și pe care l-a sprijinit, a interzis testarea armelor nucleare, altele decât subterane, iar acest lucru a determinat că proiectul să fie abandonat. Va amintesc că de curând, administrația de la Washington a anunțat că dorește să dezvolte din nou acest tip de propulsie.
Dar că să ajungem la subiectul de astăzi o să va rog să va gândiți la civilizații extrem de dezvoltate. De ce? Pentru că doar ele ar putea face o sferă de acest tip.
Așadar, o Sfera Dyson este o megastructura ipotetică, inițial descrisă de fizicianul Freeman Dyson. O astfel de sferă ar putea fi un sistem de sateliți solari care să înconjoare complet o stea și care să capteze aproximativ toată producția să de energie. Dyson a speculat că astfel de structuri ar fi o consecință logică a supraviețuirii pe termen lung și a nevoilor de energie în creștere a unei civilizații tehnologice. El a mai sugerat că un proiect de căutare a unor dovezi privind existența unor astfel de structuri, ar putea conduce la detectarea vieții extraterestre.
Ideea inițială a lui Freeman Dyson nu era construirea unei sfere complete care să înconjoare o stea, ci construirea unei formațiuni numite Roiul lui Dyson formată din cca. zece mii de sateliți așezați în formă de sferă în jurul stelei, care să capteze aproape toată energia acesteia.
Sferele Dyson pot avea un rol şi în cadrul altuimodel teoretic asupra dezvoltării civilizaţiilor: Scară Kardaşev. În 1964, astronomul sovietic Nicolai Kardaşev a elaborat o teorie a dezvoltării tehnologice ce pornea de la capacitatea unei civilizaţii de a folosi sursele de energie. Pe scară Kardaşev, o civilizaţie de tip I poate folosi toate sursele de energie disponibile pe propria planetă, o civilizaţie de tip ÎI are capacitatea de a folosi toată energia stelei din sistemul său solar, iar o civilizaţie de tip III poate stăpâni energia întregii lor galaxii.
Așadar dacă o să vedem o astfel de structura în spațiu, va însemna că acolo este și o civilizație de tip 2, măcar!
