Unul din principiile fiziologico-artistice ale creatorilor de orice fel este: dacă mă trece/îmi vine, trebuie să fac. Oigan (Eugen Nuțescu) este un exemplu pentru a zugrăvi afirmația de mai sus. Atunci când proiectul/trupa în care activa a început să-l „strângă“ a născut un album solo, care dospea de ceva vreme înlăuntrul său: Sex with Onions (2009). Dar solitudinea nu te poate satisface pe termen lung, așa că, în 2012, a plăsmuit trio-ul Moon Museum, alături de Ami Crișan și Mihai Grama, noua trupă fiind vândută ca: Oigan’s brand new project. Între timp, ceea ce părea inițial un exercițiu de explorare sonoră și necesitatea satisfacerii nevoii de a cânta a devenit o întreprindere complexă, ce implică șase instrumentiști pe scenă. Privind CV-urile celor șase – Oigăn (Kumm, Robin and The Backstabbers), Ami Crișan, Mihai Grama, Andrei Robin Proca, Vladimir Proca (Robin and The Backstabbers) și Dan Georgescu (Byron), la care se adaugă cei care au susținut trupa în studio (Mihai Iordache, sax, Andrei Fantană, clarinet și Dominic Csergő, vibrafon) –, realizezi că noua grupare MM are puteri de supergrup.
Noul material, From No to Nowhere, este un fel de lecție de istorie muzicală, cele 14 piese acoperind sonorități ale anilor ’60-‘70 și genurile aferente folk rock, power pop, art rock și progressive rock, tratate în cheie modernă. De fapt, LP-ul este un fel de raport logic între două noțiuni care se exclud reciproc: arhaic vs. modern. Ascultându-l, am identificat în ADN-ul muzicii Moon Museum urme de The Byrds, The Velvet Underground, The Who, Nick Cave sau, de la noi, Sfinx. De fapt, asta este perspectiva limitată de propriile experiențe acustice, de aceea vă rog să descoperiți pe persoană fizică elementele genezei muzicii MM. Totuși, atuul albumului este ecosistemul armonios creat de versuri, voci și muzică. În engleză sau română, versurie sunt un personaj în sine în tabloul albumului. De la piesa ce a lansat LP-ul: „Ești fragilă, schimbătoare, feminină / Și pe deasupra faci cea mai bună dragoste din lume“ (Vârful cu dor) sau inedita-bucată-capcană din mijlocul materialului, Ultima piesă de pe un album imaginar: „Și cumpăr și vând minuni / Ofer transport între două lumi“, până la aproape-balada-de-dragoste-666: „I bought myself some oxygen / to find the ocean monster’s den“ – lirica lui Oigan se poate susține într-un eventual volum de poezie. În plus, accesul la așa de multe voci (Oigan, Ami, Mihai și Robin) nu este la îndemâna multor trupe, ceea ce face din From No to Nowhere o întâmplare rară, dar, să sperăm, repetabilă.
În cadrul Guerrilive-ului recent, Oigan ne-a oferit cea mai bună cheie de citire-GPS a albumului:
Glasul Pământului – la sala de repetiții
Vârful cu dor – pe o bancă, într-o pădure, pe ploaie, la granița dintre Germania și Elveția
Lost – acasă, în bucătărie
Two and Two – Dealul de lângă Brașov, Dealul Cetătii – Lempeș
Ultima Piesă De Pe Un Album Imaginar – pe un câmp pustiu cu câini urlând lângă Ghimbav
Colac Peste Pupăză – Cluj, chiar în oraș
Lonely Man – la sală de repetiții, mă durea îngrozitor capul
No – după o idee din copilărie pe care am auzit-o de la Hanno Hofer, piesă s-a născut în sufragerie
666 – pe un câmp, de obicei merg noaptea pe câmp și înregistrez sunete
Nowhere – în Târgu Mureș
Not As Long As The Night Is Young – la sala de repetiții
The Shadow By Your Side – în bucătărie
Glasul Iubirii – la sala de repetiții
Cea mai bună caracterizare și, în același timp, key selling proposition pentru muzica Moon Museum este replica lui Oigan în momentul lansării primului album: muzică de hoinăreală.
