foarte pe scurt, despre nesimțire și nu numai
Mă întreb ce fel de educație au primit cei care, indiferent de împrejurări, știu să mintă și să tragă foloase cu zâmbetul pe buze, cei care ”o ard civilizat”, cei care par elevați, dar în spatele acestor nuanțe grijuliu exersate se ascund nesimțirea și nesațul. Cum au fost ei crescuți? Ce povețe au primit de la părinți? Cum li s-a format scara de valori?
Se știe, în principiu, că psihopații n-au empatie și nici frică, iar suferința aproapelui îi poate excita. În afară de asta, e tot mai vehiculată ipoteza că liderii, patronii, miniștrii sau rechinii economici sunt în esență psihopați. Fiindcă să iei decizii la rece, să fii capabil să mergi peste cadavre, la figurat sau la propriu, nu-i simplu deloc. Sau e simplu, dacă ești psihopat. Mai mult, psihopații sunt foarte buni imitatori. Ei pot imita mila, dragostea, compasiunea sau suferința. Deci, sunt manipulatori și perverși. Și la urma urmei, nu poți conduce un imperiu, dacă te rod remușcările, sau îți pare rău că ai produs un genocid. Mai ales că n-ai avut încotro. Poftim și una din scuzele de bază. Și oricum, în chestiuni ce țin de conducere, se știe bine, scopul scuză mijloacele.
Oricum, fie că e adevărat că suntem conduși de psihopați, fie că-i o speculație, una e cert: mulți conducători nu par să empatizeze cu nimeni, nu au remușcări, nu au regrete legate de consecințele unor acțiuni nefaste. Ei chiar par a fi altă specie, alt regn, mult mai animal decât regnul animalelor. Și cel mai paradoxal, noi îi alegem, ca niște hipnotizați. Din nou și din nou.
Dar întorcându-mă la educația lor, ce povești le-a spus mama înainte de culcare? Povești cu hiene? Istorioare despre Machiavelli? Povești cu paraziți? Cu buzunare pline peste noapte? Ce îndrumări au primit din familie? Fii nașpa, dragul tatii, că lumea e nașpa și dacă nu ești tu nașpa n-ai nicio șansă! Sau: Fii pervers, tati, că fără perversitate te vei trezi călcat în picioare! Să nu-ți tremure vocea, tati, când dai țeapă! Să nu-ți tresară pleoapa când mergi peste cadavre! Și nu te gândi la oameni! Oamenii sunt slabi și proști! Doar fă-i să creadă că-ți pasă de ei. Atât! Tu ești supraom, tati! Fii vorace, rapace, feroce, atroce! Altfel vei pierde, vei ajunge om, ia omul, cum ți-am mai spus, e slab, prost și orb. Omu are emoții, are culpe și complexe. Iar astea îl distrug! Deci, să nu te prindă tata cu emoții sau complexe, că te ia mama dracului!.
…sau poate mă înșel, poate acești oameni, lideri, conducători, majoritatea au fost traumatizați profund și nu vom afla niciodată fiindcă nu ne vor spune niciodată! Poate ei au niște frustrări și niște complexe greu de imaginat. Fiindcă nu-mi explic modul lor de abordare, relația lor cu lumea. Uneori am impresia că ei de fapt urăsc tot ce mișcă! Cu zâmbetul pe buze. O ură bine mascată și gestionată cu grijă. Ei fac repede carieră, ajung repede în poziții cheie, ei pot fi buni în vremuri bune sau teribili în vremuri teribile. Ei sunt camelonici, în spatele eleganței lor tronează sadismul, ei chiar nu au legătură cu lumea pe care o o conduc, fiindcă nu o aud. Timpanele lor sunt setate pe alte frecvențe. Ei nu merg nici cu metroul, nici cu tramvaiul, nici cu microbuzul. Ei n-au contact real, autentic, cu masele pe care în schimb le conduc.
Așa e de când lumea, nu-i nicio taină. Masele ies în stradă, țipă în fața guvernelor, se bat cu poliția, în timp ce liderii scrumează din havane prin penthouse-uri bine păzite. Eventual mai dau sau mai primesc un telefon, eventual mai urmăresc o știre. Și dacă masele ies în stradă și nu mai pleacă nimeni acasă și totul se agravează în ultimul hal, poate la un moment dat, cine știe, ceva poate va ajunge și la timpanele liderilor, iar ei poate vor tresări într-un târziu și îi vor întreba pe bodyguarzii tensionați: ”Alo, men in black! S-a întâmplat ceva? Sau e viscol afară?”.
