Vrajba care ne uneşte

Zilele trecute priveam documentarul România fără Vrajba, al excelentei Carmen Avram. Printre lacrimi, cum foarte des mi se întâmplă în cazul documentarelor ei. Pentru că din nou nu veți avea timp să va uitați, va spun pe scurt miraculoasa întâmplare:

După moartea Majestății Sale Regele Mihai I televiziunile din România au fost puse în fața unei încercări complexe: nimeni nu transmisese vreodată în mod continuu și liniar un cortegiu funerar de asemenea lungime și durata. Lucrul ăsta a unit într-o sală angajați ai multor televiziuni concurente. Imaginați-va! Televiziuni ale căror voci celebre își fac unele altora gesturi de război din tranșeele studiourilor, umilindu-și concurența sau ândrindu-se cu recorduri de audiență își trimiteau acum reprezentanți pentru a lucra împreună la un proiect comun.

Nu doar că au reușit o transmisiune impecabilă dar, povestesc protagoniștii, lucrurile păreau să se așeze unele în completarea altora în mod misterios, ca și cum lucrau de la sine. Așa se întâmplă uneori: anvergura evenimentelor atât de importante pare străbătută de un ac jucăuș cu mătase în ureche care ține totul împreună.

Priveam jandarmii care escortau trupul regelui. Unii lăcrimau. Atunci m-a pătruns și pe mine acul de argint: unii poate au fost în Piața Victoriei, pe 10. Dacă a fost așa? Dacă chipul ăsta emoționat atât de omenește de dispariția unui simbol este același care se schimonosea de furie când lovea o viață? Două universuri paralele, nu-i așa? Scutiți-mă va rog de polarizări instantanee, oricine poate deveni animal de haită, dar priviți tabloul mai larg: același om, în același rol, pus de viață pe două scene atât de diferite.

Una pe care un trup locuit nu de viață, ci de o esență abstractă, de un simbol, ne-a liniștit cele mai adânci tulburări, ne-a unit și ne-a făcut să lucrăm împreună, să plângem împreună, să ne fie împreună dor de vremurile când omul, smerit, mai lăsa și cerurile să drege lucrurile. O scenă, o lume, în care uniformele sunt mai frumoase pentru că sunt de pace. O lume unită. O lume fără vrajbă.

Cealaltă e tristă. E grotesc de agresivă. Oameni că mine și ca tine se înjură, jurând fiecare că are dreptate. Oameni în toată firea au reacțiile și înțelegerea unui câine de stradă, lingandu-și vecinii și sfârtecând necunoscuți. Oameni cu creier, cu lacrimi, cu copii și părinți își trag singuri peste ei plase de peste, ca pe niște pleoape jerpelite, nemaivrand să vadă, să audă, să gândească nimic, oferindu-se momeală nevertebrată pentru câțiva pescari mizerabili. Lăsându-se dirijați ca o pilitură de fier de acesti câțiva jucători cu magneți sub masă. Jucători care nu vor fi niciodată regi. Magneți care nu vor fi niciodată ei înșiși.

Ca acel jandarm, fiecare dintre noi trăim în ambele lumi. Mai mult sau mai puțin. Așa e lumea asta. Ordine și haos, sens și furie. Unire și dezbinare. Sim-bol și dia-bol. Și în fiecare zi alegem.

V-ați gândit vreodată că regii unesc popoare, dacă și numai căsătorindu-se între Case? Majestatea Sa Mihai I era englez, rus, neamț, grec și portughez. Dar era român.

Ca noi. Ca tine. Ca mine. Conduși de ce nu înțelegem, cățărați pe ce controlăm. Toți avem în noi și vrajbă și unire. Dintotdeauna. Dar ați observat? Când ne oprim un moment și lăsăm cerurile să ne coasă ne apar, ca niște dantele vălurite vesel, niște zâmbete.

4 comentarii
    costel

    Mihai! Nu te-ai gandit ca toate acele sim-boluri (!) sunt omenesti?! Iar oamenii nu pot uni nimic!: chiar si regele (!) Mihai avea deviza monarhica…’nihil sine deo’! (‘nimic fara Dumnezeu’!). Deci!: ca sa fie adevarata pledoaria ta,trebuia sa tii o slujba religioasa! Nu te mai ascunde! (cu laicitatea ta aparenta)- pana la urma,doar rugaciunile pot uni oamenii! De fapt,nici alea!- caci nu conteaza decat relatia directa cu Dumnezeu! Si abia ulterior,eventual,va sosi ‘porunca de iubire’ de la Dumnezeu! (intai il iubesti pe Dumnezeu!- cu tot sufletul,inima,gandul!- si abia apoi pe semeni!). Asa incat…de ce sa mai pledam pentru unirea intre oameni?! Ca si pe vremea Inchizitiei (!- cea mai ‘adevarata religios’!: fundamentala,nu inselatoare ca religiile de azi!)…sa pledam pentru…moartea lumii! In acest fel,vom ajunge mai repede la Dumnezeu!- care va sti ce sa faca cu noi! (de fapt…ar fi trebuit deja sa stie!- fara ‘experimentele’ de pe Pamant!). Deci,acel jandarm-‘simbol’ nu facea decat sa apropie oamenii de Dumnezeu! La fel ca jandarmii francezi! (pe care,probabil,ii lauzi!: fiindca aparau o ‘oranduire democratica’, cu ‘Dumnezeu in suflet’!). Pildele religioase,chiar,pledau pentru asta!: cea cu bobul de grau vorbea despre…’moartea necesara a bobului in pamant’, pentru ca ulterior ‘sa renasca dincolo si sa dea rod bogat in cer’!

    Nic

    Cand vom admite ca NU vom reusi niciodata unirea cautandu-ne similitudinile, ci dimpotriva, cautandu-ne diferentele, paradoxal cu ratiunea abia atunci vom reusi sa ne unim. Declarand si acceptand ca suntem diferiti, vom gasi punctele comune. Unirea asta care vine fortand barierele fiecaruia seamana prea mult cu aducerea taranilor (in sensul bun) la oras.

    John

    Ce chestie ca excelenta sa, doamna Carmen Avram (aici avem un “Carmen” adevarat, nu dubioasa aia de la Cotroceni,nu?), in incercarile ei de a uni oamenii pentru adevar si pentru motive mai importante, lucreaza fix sub sigla Antena 3 care a mintit incontinuu legat de toate protestele din ultimii ani (alea care erau impotriva taberei lor desigur). Stiu ce-o sa zici, Mihai, ca ea nu are treaba cu haznaua, dar crede-ma ca un format de emisiune ca al ei si-ar fi gasit usor finantare si distributie la orice alt post TV. Stiu ce-o sa zici, Mihai, ca toti mint. Dar oare toti mint? Oare toti mint cu aceeasi frecventa si gravitate? Oare toate minciunile sunt lafel? Oare nu minti si tu in fiecare zi pentru ca ai agenda ta personala?

    Sunt total de-acord ca in fiecare dintre noi este atat o fiara, cat si un inger, si de multe ori e foarte usor sa fim impinsi in extreme. Eu d-asta nici nu condamn unii dintre jandarmii care au lovit oameni nevinovati sau jurnalisti. Si ei au fost supus unui stres si au actionat ca niste oameni, pana la urma, gandindu-se poate si la colegii lor care fusesera batuti si in stare grava in spitale (lucru care s-a dovedit a fi fake news raspandit chiar de sefii lor pentru a-i intarata). Dar sa ma uit eu cu empatie la cei care au batut turisti nevinovati sau oameni care erau pur si simplu trecatori pe strada? Sa incerc sa empatizez in acest an de centenar cu toti nenorocitii de sefi ai lor din structurile de interne care au avut tot interesul ca acele batai sa se petreaca? Sa empatizez cu sefii lor care incearca de jumatate de an sa promoveze in grad de general responsabilii sau sa musamalizeze o minima ancheta?

    Imi pare rau, dar dintre acesti ultimi mentionati, unul nu cred ca a plans dupa regele Mihai si e o bataie de joc sa afirmi asa ceva. Regele Mihai reprezenta ceva ce oameni ca acestia nu vor intelege niciodata. Oameni ca astia s-ar fi bucurat daca ar fi prins abidcarea Regelui.Oameni ca astia ar fi intors spatele Regelui la plecare nu ca sa-si ascunda lacrimile, ci din dispret. Oameni ca astia nu s-au obosit sa se ridice in picioare la trecerea cortegiului funerar, despre ce vorbim? Eu pot sa iert omul care mi-a dat cu gaz mie si prietenilor mei, pentru ca eram in acel haos impreuna si linia intre prieten si dusman devine subtire, dar nu-i pot ierta pe sefii lui si pe nemernicii care au intretinut aceasta stare continua de tensiune si dezbinare in societate.

    Eu zambesc, am zambit si-atunci gandindu-ma ca suntem victime atat noi, cat si cei care ne-au agresat direct. Dar unii oameni, unii sunt peste aceste jocuri si metafore psihologice. Unii sunt cu adevarat agresori si numai agresori si, impreuna cu o groaza de ascultatori, iti spun ca sunt extrem de dezamagit de faptul ca ii protejezi atata si incerci sa deturnezi discutiile. Omule, nu e suficient sa faci misto de raul mai mic 80% din timp si 20% sa mai aduci vorba “casual”, de parca ar fi o ploaie si n-ai ce sa-i faci, fix de raul mai mare, care e mai periculos, are mai multa putere.

    Tu-mi ceri mie sa ma uit circumspect si banuitor la niste oameni imperfecti, dar ceva mai distantati de mizeria ce a reprezentat acesti 30 ani de politica, si imi ceri sa ignor toate abuzurile din Parlament si atacurile la adresa bunului simt, nu mai zic a democratiei? Imi ceri sa pun semnul egal intre muia lui Iordache si muia tipului de la USR? Sa pun egal intre demnitari cu pancarde care vorbesc la portavoce pentru ca altfel nu mai sunt auziti si cei care le taie microfonul in Parlamentul Romaniei?

    Omule, reperele tale sunt total deplasate. Asta ti-o spune un fan Jordan Peterson, Ben Shapiro si Sam Harris, un om de dreapta, un tip care crede in barbat si femeie si in familia intre acestia, un tip de-asemenea ingrijorat de tractiunea prinsa de aceasta caricatura numita stanga in SUA, un om mai moderat in ce priveste criticile la adresa lui Trump, etc. Chiar te ascult cu placere joi seara, imi place foarte mult cand esti Dobro psihoterapeutul. But dude, orice ai incerca sa demonstrezi, faci mai mult rau decat bine, mai ales acum ca aveti audiente si reach din ce in ce mai mari. With great power comes great responsability, know what I`m saying?

      razvanvm

      Excelent scris John, ma tem insa ca Dobro nu va face un efort sa te inteleaga, si va ramane in continuare doar la statutul de funny clown. Si ar fi putut mai mult de-atat..

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine