Pentru că primăvara s-a instalat pe deplin, iar temperaturile pozitive au scos animalele termofile (iubitoare de căldură) din bârloguri, hibernacule și alte ascunzișuri, este momentul să vă fac o destăinuire: nimic nu mă mână mai tare în luptă să plec spre Marea noastră Neagră decât ideea că undeva, până voi ajunge pe țărmul mării, voi vedea micii dinozauri dobrogeni.

Placa hercinică a Dobrogei este o zonă cu altitudine mică (sub 500 metri), în care se intercalează bioregiunea pontică și cea stepică, cu temperaturi medii anuale mai ridicate decât în restul României, cu multe zile cu soare pe an și ariditate pronunțată. Toate acestea fac prielnic acest tărâm pentru proliferarea șopârlelor de tot felul.

Consecința este că Dobrogea face parte din arealele a nu mai puțin de 9 din cele 10 specii de șopârle din România, iar densitatea mare a populațiilor de șopârle în Dobrogea este egalată în țara noastră poate doar de zona submediteraneeană din Caraș-Mehedinți.

Le voi trece pe toate nouă, așadar, pe parcursul a două episoade, pentru că vreau să vi le prezint suficient de detaliat încât să învățați nu doar lucruri interesante despre acești mici dinozauri actuali, ci și să le deosebiți ușor în teren.

Gușterul comun (Lacerta viridis)

Această șopârlă de talie mare este cea mai vizibilă și mai cunoscută șopârlă publicului larg. Întâlnită pe întreg teritoriul țării (toate județele), mai puțin în zonele alpine din Carpați. În Dobrogea, în mod special, nu cred că există vreun locșor unde să nu dați de ea, deci puțină atenție și acești dinozauri vii vă vor delecta privirea (deși sunt rapizi și nu le place apropierea omului).

Masculii pot avea în perioada de primăvară gușa colorată în albastru, aceste exemplare fiind parcă și mai frumoase decât celelalte. Nu este o regulă totuși, fotografia de copertă a articolului înfățișând o femelă. Și mai trebuie să vă dezamăgesc cu ceva: gușa albastră nu e un semn că acest exemplar este veninos (o legendă mult mai răspândită, din păcate, decât ar fi cazul), ci că masculul vrea să dea bine în perioada de împerechere. Exact ca oamenii 🙂

Iată și un exemplar surprins toamna. Unele șopârle devin “ruginii” pe gușă pentru a se camufla mai bine în habitat, lucru ce demonstrează că aceste ființe sunt excelent adaptate și niște supraviețuitori de admirat.

Subadulții nu sunt verzi, ci cafenii. De aceea pot fi confundați cu mai multe specii de șopârle, acesta fiind motivul pentru care este bine să cereți sfatul specialiștilor (sau al meu :D) pentru identificare când vedeți o șopârlă care nu seamănă cu cele de mai sus.

Gușterul vărgat (Lacerta trilineata)

Puțini știu că în România avem o altă specie de gușter decât gușterul comun. Acest gușter, cel vărgat, este foarte asemănător cu cel comun, dar poate fi întâlnit doar în Dobrogea (și a noastră, și “ailaltă”). Tot verde, dar cu niște mici diferențe notabile dacă vă uitați cu atenție la forma capului, culoarea gușii (niciodată albastră) și mai sunt și alte mici diferențe.

Aici puteți vedea că petele albastre sunt abia schițate pe flancul gâtului, dar lipsesc cu desăvârșire pe gușă. Abdomenul acestui mascul este galben intens, un alt element important în identificarea corectă.

Femelele și subadulții, indiferent cât de verzi sau nu sunt, au mereu 3 sau 5 (număr impar, oricum) dungi albicioase vizibile pe corp. Această femelă de mari dimensiuni a fost fotografiată în Măcin. Gușterul vărgat depășește în talie gușterul comun, unele exemplare putând atinge lungimea de 50 cm, cu coadă cu tot.

Tot în Măcin am găsit această femelă mult mai închisă la culoare, asemănătoare cu femelele de gușter. Dungile de pe corp însă arată că este tot un gușter vărgat.

Șopârlița de frunzar (Ablepharus kitaibelli)

Trecem de la cea mai mare șopârlă din țară la cea mai mică șopârlă din țară. De fapt, acestă șopârlă este singura reprezentantă a familiei Scincidae, care cuprinde șopârle cu aspect foarte diferit de cele din familia Lacertidae, unde se încadrează toate celelalte șopârle cu picioare de la noi. Șopârlițele de frunzar pot fi găsite pe lizierele pădurilor de foioase (dar pot fi găsite și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu vegetație și pietriș).
Șopârlițele de frunzar au ochi mari, rotunzi, întunecați, fără pleoapă mobilă ca la celelalte șopârle autohtone. Solzii sunt netezi și plați, cu luciu și sunt dispuși în șiruri longitudinale, dând un aspect diferit acestor șopârle în comparație cu toate celelalte specii.

Coada este lungă, de aproximativ două ori mai lungă decât corpul și, aidoma celorlalte șopârle, poate fi detașată voluntar în caz de pericol. Acest mecanism defensiv poartă numele de autotomie și poate fi întâlnit la toate șopârlele de la noi din țară.

Năpârca răsăriteană (Anguis colchica)

Acest animal cu aspect de șarpe… nu este de fapt șarpe, ci o șopârlă apodă (fără picioare). Este o adaptare a vieții ascunse pe care o au aceste șopârle, picioarele fiind atrofiate pana la disparitie de-a lungul evoluției.

Masculii au pe spate pete albastre, ușor de observat primăvara, în perioada nupțială, câd albastrul crește în intesitate. Tot în acest cadru veți putea observa urechea, de mici dimensiuni (gaura din stânga ochiului), care dă de gol că acest animal este o șopârlă, șerpii neavând ureche externă. Ochii sunt deschiși la culoare (irisul este galben-portocaliu – cu contrast față de cristalinul întunecat).
Subadulții au două dungi lucioase de culoare deschisă (cafea cu lapte) pe spate. Această culoare dispare la maturitate. Subadulții au culori asemănătoare cu șopârlițele de frunzar prezentate mai sus, de unde și legenda complet falsă că șopârlițele de frunzar ar fi pui de năpârcă ce își pierd picioarele la maturitate (?!).

Tot o dovadă a faptului că năpârca este o șopârlă este faptul că are pleoape și clipește (șerpii nu au pleoape). Aceste detalii sunt însă greu de observant de publicul neavizat. Mai mult, in mai multe regiuni ale țării oamenii spun năpârcă viperelor, de unde confuzia dintre năpârci și șerpi.

Dobrogea ne mai surprinde cu alte cinci specii de șopârle, despre care vom povesti pe îndelete săptămâna viitoare. Până atunci, semnalări faine de faună de orice fel vă doresc și ne auzim miercuri în FM.