Episodul 3 ni-i aduce pe insulă pe Andrei Puiu și Nipple’s Delight. Nu vă gândiți la prostii.
Concluzia acestui episod e că nu ne temem de singurătate atunci când avem muzică. Băieții și-au făcut bagajele cu ochii închiși și căștile pe urechi. Ba unii s-au apucat de tâmplărie și construit case în copaci, pe ritmuri de Italo house, fin, cu influențe balearice.
Un alt lucru mișto pe care îl tot vedem la colecționari e că știu poveștile albumului, artistului, casei de discuri, etc, chiar dacă, de cele mai multe ori, doar o mână de oameni au auzit de ei. O relație de intimitate cu muzica (nu vă gândiți iar la prostii) atât de necesară unei industrii bune.
Am descoperit muzica nouă, cuvinte noi (vezi nebulotic) și metafore cum n-am mai auzit. E o poezie insula asta. Oriunde ar fi ea.
Andrei Puiu, de gardă pe insulă
Deci, (fără deci!), 3 discuri pe care să le iau cu mine pe o insulă pustie? Doar 3?! Recunosc că pentru mine, cel care este adesea “criticat” de către colegii de la VRTW pentru bagajul voluminos de discuri pe care îl aduc la evenimente, este foarte dificil să fac un top 3. A fost nevoie să fac un exercițiu de imaginație pentru a-mi putea da seama ce stiluri muzicale mi-ar întregi “experiența pe insulă”.
Mi-a fost greu să aleg între albume de bossa nova, dub, reggae sau cumbia care, teoretic, s-ar fi pupat perfect, dar, ca să păstrez un echilibru stilistic, am ales ca primul album din bagaj să fie albumul self-titled al brazilienilor de la Glue Trip scos în 2017. Acesta îmbină perfect bazele muzicii braziliene cu influențe de shoegaze acustico-psihedelice, generând un sound organic care dă conturul diafan, somnoros, extrem de fluid al unei zile călduroase de vară. Cred ca Glue Trip pot transpune pe oricine într-un decor exotic si relaxat.
Cel de-al doilea album pe care aleg să îl iau cu mine este, fără doar și poate, unul din albumele mele preferate: Live Beat Tapes – The Singles. Nu găsesc un cuvânt care să îl descrie întocmai, așa că am să îi zic simplu: e un album nebulotic. Are un sound extrem de complex tocmai pentru că imbina elemente de jazz, hip-hop, funk, trip-hop și tot ce e mai bun din muzică, sub umbrela Raw Tapes Records – un colectiv de muzicieni talentați din Israel – Tel Aviv.
Ca să înțelegeți de ce am spus nebulotic mai sus, recomand să începeți audiția cu piesele “Papa Crime”, “Where the infinite lies” și “Time”.
Inside story: am descoperit albumul accidental într-un record store din Budapesta acum câțiva ani și ca orice colecționar pasionat, l-am comandat încă o dată de pe Bandcamp pentru a avea o dublura sigilată (da, este ATÂT de bun!).
Încă un all time favorite care a ajuns în acest top 3 este: Peeping Tom self titled album, lansat în 2007. Proiectul Peeping Tom îl are ca protagonist pe Mike Patton, un artist extrem de complex care nu mai are nevoie de nici o prezentare, din punctul meu de vedere. Sound-ul albumului este unul eclectic si experimental datorită numeroaselor featuring-uri: Rahzel & Dan the Automator, Amon Tobin, Massive Attack, Bebel Gilberto, Kid Koala, Norah Jones, etc.
P.S. Andrei Puiu se va întoarce pe 11 februarie în barul & radio station-ul nostru preferat din Paris, Le Mellotron. Revenim cu live stream-ul de acolo, să ne mai treacă dorul de Paris și de Puiu.
Dacă zici Nipple’s Delight, sigur îți trece prin gând și o insulă pustie, la un moment dat.
Telephones: The Ocean Called EP
Discul ăsta este e fix ce trebuie ca să te apuci de făcut o casă în copac dupa ce ai ajuns pe o insulă pustie. Italo house, fin, cu influențe balearice, venit de la un scandinav stabilit în Berlin. Ep-ul are piese pentru toate stările și momentele zilei, sunet cristalin, un pic de vibe tropical și sound-ul ăla visător, tipic italo house-ului. Parcă nu e chiar așa de rău să naufragiezi.
Barrington Levy – The Vibes Is Right
Reggae, soul, o briză de jazz și vocea lui Barrington Levy. Super combo pentru o insulă pustie. Bună pentru momentul ăla când te ia un pic disperarea din cauza singurătății. Închizi ochii și vezi ringul de dans, așa cum ar trebui să fie la orice eveniment: plin de oameni fericiți, care au venit să se simta bine, fără ura și toate căcaturile care ne copleșesc zi de zi. Ringul de dans, ultimul refugiu pentru un vibe perfect. După ce dam drumul la piesa asta, suntem siguri că mai apar și alti naufragiați, rataciți prin cine știe ce colțuri ale acestei insule.
Jean-Pierre Mirouze: Le Mariage Collectif (Original Motion Picture Soundtrack)
Filmul nu prea a fost cine știe ce, însă soundtrack-ul ăsta e clar că are ceva divin, având în vedere că a fost salvat dintr-o groapă de gunoi în 2010, remasterizat și publicat din nou. Am putea spune că, dacă insula asta pustie ar avea un soundtrack, probabil că așa ar suna.
O fuziune de progressive rock, cu orga Hammond, Rhodes, melancolie, nebunie și extaz.
Must have!
