La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a treia temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă ai fi un personaj din literatură (română sau internațională), ce personaj ai fi și de ce?.

Concursul se încheie duminică, 5 august, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 6 august. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Cristina știe că nu mai poate câștiga și această rundă, dar ne-a plăcut textul ei, așa că vi-l prezentăm mai jos.

***

„Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. Și satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora.”

Așa începe o poveste cu mult iz de morală din care fiecare înțelege ce-l ajută educația primită și experiența vieții. Că și marketingul de astăzi prezintă povești al căror metalimbaj va rămâne etern nedescifrat pentru cei mult prea mulți care trec absenți prin școală și prin viață deopotrivă. Ș-om trăi cu toții ca frații în continuare, în cel mai nou cartier din oraș, în blocul bine izolat fonic din complexul de anvergură, în apartamente de 45mp cu finisaje de calitate superioară și cu terasă de 40mp în vecinătatea rezervației naturale!

Numai că apare cucoana miloasă cu trăsură și moșie, dar și cu simț de ”dă, suntem datori de a ne ajuta unii pe alții” și cu ”Doamne ferește!” bine înrădăcinat și găsește dânsa soluție problemei sociale: caritatea sau responsabilitatea socială cu valoare economică greu de descifrat. O primi leneșul lui Creangă casă și masă cu valoare mai mare, egală sau mai mică de 200 lei cât primește alocație de stat un copil cu dizabilități, de 17 lei pe zi cât primește indemnizație zilnică de delegare în țară un angajat bugetar (din ianuarie 2019, pare-se, va crește la 20 lei/zi) sau altă sumă, fiecare să dea rod imaginației și cunoștințelor sale în materie de politici sociale!

– Tu ce vrei să te faci când vei fi mare? întrebi copilul de 16-18 ani pe care profesorii ăștia nu îl înțeleg, și nici toți psihologii la care plătești 100 lei/ședința pentru că tu nu îl înțelegi și trebuie să-ți faci datoria de părinte și pentru care, culmea, nici statul nu face nimic.

– Cucoană! Să am merțan și casă cu piscină și să ajut ajut oamenii bolnavi.

– Păi, mamă, nu vrei și tu să ai o meserie în viața asta? Uite, doctoriță, pilot, polițist, fotomodel (orice, îți spui în gând, dar numai economist nu, că o să citească din datele statistice realitatea socială – în 2016, numai 42,2% din totalul populației României era populație ocupată). Vrei tu, așa, să ajungi cucoană și să-ți ajuți țara că indicele lui nenea Gini se apropie de 1?

– Dar ce, mamă, să fiu satul cel crunt care spânzură leneșii? Mie nu-mi place violența, ce să am eu cu leneșii? Nu sunt și ei oameni? Pe vremea ta nu se vorbea de toleranță și discriminare la școală, normal! Hai mai bine du-mă cu mașina două străzi mai încolo că merg la sală și n-am chef să merg pe jos. Și vezi că am de făcut un referat la biologie despre speciile de maimuțe, dă un sărci pe net și fă-mi-l tu, te iubesc! Și nu te mai lua de mine că nu-mi fac patul dimineața – nu am când! Așa multe teme ne dă la școală că nu am timp nici să-mi spăl părul, noroc că tocmai mi-am luat șampon uscat cu 70 lei, de firmă! Ah, și te rog, sun-o pe diriga că mâine nu stau la ultimele două ore că merg la mall.

”Un sat întreg n-ar fi pus oare mână de la mână ca să poată face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare, ce-ți bați capul!”. Branch. John Branch.