50 Shades of Gri

N-am știut că libertatea este starea mea naturală decât după 1989. Până atunci, frica de-a avea o opinie era atât de obișnuită că nu se mai vedea. Imaginați-vă, cei mai tineri: milioane de oameni erau închiși între granițe, fără mâncare, fără căldură iarna, fără transport în comun, cu telefoanele urmărite, cu două ore de program la televizor pe zi, cu cozi până și la pâine, fără cărți străine, fără reviste străine și, totuși, nu doar că nimeni nu vorbea despre asta (mai puțin câteva victime), dar din când în când, într-o efervescență delirantă, mai eram și obligați să ne adunăm pe stadioane sau la margini de drum să-i facem cu mâna zâmbind perversului idol care-și așeza ideologia peste noi ca pe o plapumă de sârmă ghimpată. Nimeni nu comenta.

Când am ieșit pe străzi în ’89 am fost liberi. Când s-a tras spre noi am fost liberi. Când gloanțele nimereau cu câțiva metri mai sus de geamul camerei mele eram liber. Când am stat de gardă noaptea la ușa blocului, cu taică-meu și cu domnul Vancea am fost liber, chiar dacă știam că putem fi împușcați oricând. De-atunci am fost liber. Dar nu doar eu.

Voi n-aveți de unde să știți cât de gri e frica. Un gri apăsat, ca o moarte vie. Gri erau blocurile. Gri erau mașinile. Gri erau hainele. Gri erau magazinele și gri erau rafturile. Gri erau chipurile oamenilor. Gri era albul ochilor. Gri era albastrul uniformelor.

Dar acum prindeam, liber, culoare. Nu doar eu. Tot ce vedeți colorat în jurul vostru eu am văzut cum se naște. Mici magazine, azi unul, peste două zile altul. Cafenele. Haine. Nu știți cât de colorat e un jeans nou. Sper să nu știți niciodată. Mașinile, întâi la mâna a doua, apoi tot mai noi. Apoi reclamele, neoanele, firmele, încălțămintea. Centrul vechi din Brașov – renovat în culori. Obrajii au început să prindă culoare. Oamenii au început să zâmbească. Întâi câțiva, mai norocoși. Dar tot mai mulți. Și totul din libertate. Libertatea e colorată. Libertatea e vie.

Acum, o nouă generație a prins glas. E vie, e obraznică, așa cum trebuie să fie o generație. Vrea să schimbe lumea, cum e normal. Și o să o schimbați. Și sunteți supărați pe cei dinainte, cum e normal. Vă predăm o lume imperfectă și voi încă nu știți că lumea așa este. Mereu perfectibilă.

Dar trebuie să avem grijă să va învățăm: dacă speriați orice om care are altă părere decât voi o să aduceți, din nou, frica aceea. Dacă va năpustiți asupra oricui iese din rând n-o să mai aibă nimeni curajul să o facă. Dacă înjurați, batjocoriți alte idei, încet-încet o să va trageți singuri pe ochi plapuma de sârmă. O să fiți proprii voștri dictatori și, ca și noi atunci, nici n-o să vedeți teama dintre voi. Și o să fiți gri. O să fiți doar intersecția voastră și nimic mai mult. Nu mă aștept să înțelegeți, mă aștept de la noi să nu uităm să vă tot spunem.

Libertatea e colorată, copii. Fiți și voi ca libertatea.

7 comentarii
    Carina

    Corect, pentru asta au şi murit oameni, dacă întrebaţi în primele zile ale Revoluţiei pentru ce au ieşit oamenii în stradă, primele lucruri nu erau foamea şi frigul, ci lipsa libertății. Eram elevă, dar îmi amintesc că toate se numeau “libere”: Televiziunea Română Liberă, Piaţa Presei Libere etc. Şi libertatea aceasta nu ar trebui să formeze acum obiectul nici unei negocieri, discuţii, consiliu de orice fel etc. Ea trebuie să existe. Punct. În toate formele ei, în literatura de orice fel, film, teatru, presa scrisă, văzută etc. Cei care n-au apucat măcar un pic înainte de 1989 habar n-au ce înseamnă să nu poți avea libertatea de a alege. Și poate că nici nu trebuie să aibă habar. În fine, pe de altă parte, discuția asta cred că va avea loc la fiecare schimbare de generații, dar pe altă temă. Părinții mei îmi spuneau că în toată copilăria și tinerețea lor au auzit replici de genul: ”voi, tineretul de acum habar n-aveți cum este să fie război, nu știți ce înseamnă foametea și sărăcia … v-ați născut în pace, ați primit pacea de-a gata, n-ați luptat” etc.

    Camelia

    Sugerez o carte de căpătâi : Omul , acest necunoscut – Alexis Carrel, despre civilizaţia actuală care ne-a transportat brusc într-o lume străină şi disproporţionat de complexă. Inutil de complexă… Nociv de complexă. Ea ne oferă, sub masca surâzătoare a facilului şi a agreabilului, o gamă infinită de excese gratuite – sau de căi de stagnare ale marilor aptitudini cu care am fost înzestraţi…

      Ana

      Multumesc ca mi-ati citit mesajul pe post!
      Pentru ca citesc comentariile si recomandarile de carte sunt mereu bine-venite, voi lasa aici o parte din mesajul trimis azi pe Whatsapp:
      O carte care m-a facut sa plang de tragicul situatiei dar si sa rad de penibilul situatiei este “Si eu am trait in comunism” de Ioana Pârvulescu Este o carte pe care o recomand cu drag noilor generatii! E greu de imaginat si de acceptat ceea ce s-a intamplat in acea perioada mai ales cand te-ai nascut cu libertatea mentionata de tine in articol! Cartea e cool, un contact cu trecutul!

    Antonele Carpen

    Genial! Se pare ca mulți au uitat! Iar cine uita…Nu merita….Nu?

    Permalink

    Te-am mai auzit cu această frică gri. Nu știu ce să zic, eu nu am văzut-o, nu înțeleg ce scrii despre frică. Înțeleg însă atunci când spui despre libertate. Libertatea de a alege, nu știu exact, însă gustul acesta al libertății, pe care l-am simțit atunci, a fost ceva… extraordinar. Ceva însoțit de un uimitor entuziasm, ceva ce eu, nefiind scriitor, nu pot exprima în scris. Cum să-ți spun, orgasmul este ceva mic? Glumesc, desigur! Fiindcă atunci când mă gândesc la acest sentiment de libertate, mă gândesc inevitabil și la cei care au făcut posibil asta și atunci este ceva uimitor de grandios amestecat cu ceva recunoștință.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.