Toamna e sezonul ăla, în care toți cred că trebuie să lanseze ceva, pentru că începe lumea să se întoarcă de prin vacanțe: block buster-ele din cinema au premiera acum, la fel și târgurile de profil din lumea vinului. Nu credeam să ajung să spun că e prea mult vin, dar ultimele weekend-uri au fost cu câte un astfel de eveniment (au fost, pe rând, Vino la MȚR, Revino, Ro Wine la Fratelli), iar Smart Drinks of Bucharest e chiar in mijlocul acestei săptămâni. Și astea pe lângă degustările clasice de joi, vineri și chiar luni J. Ca să parafrazez umpique, am pățit ca bravii fotbaliști români care trebuie să joace sâmbătă în campionat și apoi miercurea în Liga Campionilor, noroc că nu reușesc să se califice, altfel s-ar plânge de prea mult greu.
Joi – degustare Crama Gârboiu: am remarcat un Sauvignon Blanc Fumee bun și o Fetească Neagră demnă de scos la concurs în fața unor surate mai titrate. Asamblajul de top Constantin e bun (în special vintage-ul 2017, obținut dintr-o recoltă diminuată drastic de secetă) însă nu atât de bun ca să plătesc 30 de euro; sunt oricum, mulți oameni bogați în țara asta care îl vor cumpăra.
Vineri – o prezentare de spumante cu stil de la crama Letrari, nordul Italiei; se știe că în Italia s-a inventat șmecheria, așa că cele 6 sticle de spumante au sosit în sticle grele, impunătoare, însoțite de o mașinuță branduită cu stil, plus restul de materiale promoționale (șort de sommelier, cardigan, pliante de prezentare, etc). Lecție de marketing.
Spumantele obținute prin metoda tradițională sunt cu atât mai delicioase și mai valoroase cu cât petrec mai mult timp în sticlă pentru a completa fermentația secundară, prin care se produc bulele acelea fine și interminabile și aromele de patiserie derivate din procesul de autoliză. Etalându-și mușchii, italienii s-au prezentat cu o linie de spumante de 12, 60 și chiar 120 de luni pe drojdie, fiecare cu personalitatea lui (mie mi-a plăcut chiar și entry-ul de 12 luni, nu mai zic de restul); le găsiți la importatorul Meregali Romania.
Seara nu s-a încheiat fără a se completa line-up-ul cu niste roșii, dintre care am evidențiat Cabernet Franc-ul cramei Balla Geza, dar și Joaquin Aglianico importat tot de Meregali.
Duminică – la recomandarea bloggerului De Corina am mâncat la Popina Bucatarie Locală, din Constanta. Conceptul acesta de readucere la viată a unor rețete tradiționale, cu ingrediente de calitate de la furnizori de pe o raza de 30-50 km oferă avantaje multiple, atât nouă, pentru că avem mâncare gustoasă în farfurie, cât și familiilor care își asigură traiul preocupându-se să livreze ingrediente de maximă calitate. Selecția de vinuri era bine alcătuită, cu Aligote de Macin dar și Cava Adernats, printre altele. La final m-am bucurat și de un distilat de gutuie produs de Pater.
Joi – degustare de brânzeturi artizanale de la fermieri din Franța; diferența între un produs artizanal, din lapte crud și unul industrial, din lapte pasteurizat este mult prea mare pentru a mai fi menționată; cam ca aceea între burgerul de mazăre (scuze, nu rețin exact denumirile produselor vegane) și burgerul de Angus: nu-ți bati capul să le compari. Camembert-ul, Bleu d’Avergne și celelalte specialități au fost acompaniate de câte un vin spumant, alb, roze, roșu și un desert pentru a verifica pe propriile papile potrivirea sau de ce nu, nepotrivirea.
Unul dintre invitați a adus și un vin faimos din Bordeaux pe care l-am lăsat puțin să respire într-un decantor înainte de a-l analiza; alții au plusat cu un Saperavi 2017 de la Crama Novak (excelent și foarte rar, mai sunt sub 100 de sticle) și un asamblaj specific moldovenesc de la Gogu Winery (Metafora 2019)
Sâmbătă – filmare cu o televiziune de știri care a dorit să surprindă efervescența lumii vinului, de care noi tot povestim și ne bucurăm de aproape 10 ani
Duminică – Ro Wine, prilej de reîntâlnire cu mulți oameni din lumea vinului (geeks, angajați ai cramelor, importatorilor sau distribuitorilor) dar și oameni din alte domenii, băutori ocazionali de vin, cu care nu mă văzusem de ani și ani. Vinurile bune au fost la discreție, trebuia doar să ai un plan de bătaie: al meu a fost să văd oferta importatorilor, așa că am intrat direct la Wine Point unde am gustat vinuri iconice, apoi la Vinimondo, Top Brands, și în final, un jucător intrat recent pe piață (Orlando Szasz) cu etichete interesante din Italia.
Luni – boys’ night out
Pentru că am ales o tematică grecească, cu vinuri culese de prin călătoriile noastre și cu mâncare cu specific grecesc (toata pregătită acasă de fiecare dintre noi, cum deja e tradiția) am adresat o invitație și importatorului de vinuri grecești în Romania, Vasilis Ioannou, de a ni se alătura la degustare și nu am regretat, pentru că ne-a spus povesti despre toate vinurile pe care noi le-am adus și am constat că noi românii, ne distram (suntem la fel de gălăgioși) ca și grecii la astfel de întâlniri 🙂
Am remarcat soiul alb de mare potențial al Kefaloniei, Robola (în blind puteai foarte ușor să îl confunzi cu Riesling), Xinomavro mi-a reconfirmat că dă vinuri de mare eleganță, mai ales dacă ai răbdare (multa răbdare) cu taninurile ce se catifelează după ani mulți de maturare la sticlă, am descoperit un soi și o poveste despre parul negru al domniței Daphne (Mavrodapfne – plăcut, aromat, dar într-un fel neobișnuit), am apreciat un asamblaj de trei soiuri grecești crescute pe pantele muntelui Olimp și am aflat că i se spune vinul zeilor (și chiar e) și am gătit rapid la tigaie un haloumi de capră de la mama lui. Plus multe alte vinuri, în special un Assyrtiko vechi din Santorini, cu note puternice de oxidare la care mulți au strâmbat din nas, dar pe care eu la iubesc.
Azi – eveniment fancy la Linea Closer to the Moon, Smart Drinks are o selecție impresionantă de spumante
LRVF – La Campionatul Mondial de degustări în blind Romania s-a clasat pe locul 7, după ce înainte de ultimul vin analizat era pe trei; salt pozitiv față de anul trecut când au încheiat pe 11. Felicitări! Și nu uitați că e nevoie de mult vin pentru antrenament, vin pe care și-l plătesc singuri, deci o mica sponsorizare ar ajuta mult.
