De când mă știu, aud că “Vama nu mai e ce-a fost” și mă tot întreb ce a fost Vama. Am întrebat ce a fost Vama în Vamă, am întrebat în 2 Mai, în Corbu, iar anul trecut am întrebat și în Vadu. În București am întrebat de nenumarate ori.
Cel mai des întâlnit răspuns a fost că, atunci când Vama era ce era, respectiv acum “ce a fost”, era o plajă virgină, cum se zice, unde muntomanii, motocicliștii, folkiștii și unii artiști își petreceau vara, în cort, cu mancare la pachet, cântând și veselindu-se mai ceva ca în Paradisul de dinainte de vremuri.
Să ne-nțelegem, imi place și mie boemia, îmi place să merg cu cortul la Vadu și să nu fie nimeni lângă mine, îmi place să zdrăngăn la chitară așa, rudimentar, cum o fac, și să nu fie nimeni prin preajmă, îmi place să-mi pot scrie gândurile și îmi place că pot să mi le aud, acolo unde e liniște, îmi place când aud oameni râzând în depărtare și îmi place că văd Calea Lactee! Asta îmi place cel mai mult.
În Vamă tot merg de vreo 15 ani. Timp destul, zic eu, să fi văzut măcar câteva faze din proverbiala stricare a Vamei. E drept, nu mergeam acum 30 de ani, când aparent Vama era în gloria ei regretată, dar îndrăznesc să avansez un argument pentru Vamă și în urma celor (doar) 15 ani ai mei de perindat pe acolo. E murdarie și haos și lume colorată și alcool prost și tiribombe de-alea de bâlci (parcă erau și de-ăstea acum câțiva ani, nu?), și mâncare scumpă («au ajuns prețurile ca-n Mamaia, domne!») și adolescenți scăpați de-acasă care parcă au doar acele 2 nopți să bea tot acoolul din lume și corporatiștii ăia pseudo-cool – tot niște copii scăpați de acasa și ei, și zeci de muzici la maxim din zeci de direcții și mii de mașini parcate conform dreptei legi a junglei și “toți drogații ăia” (așa îmi zice mama, în continuare, și azi, când aude că plec într-acolo). Și cum știu eu toate ăstea? De la fața locului. Oare ce spune asta despre mine, că merg în continuare acolo, în căzuta cetate a spiritului curat, în acea Sodoma/Gomora a graniței cu Bulgaria, în acea boală de weekend a consumistului de rând?
Poate sunt superficială și văd doar ce-mi convine. Sau poate sunt un cercetător sub acoperire care studiază profund etapele stricării Vămii, cum altfel decât de la fața locului.
Dar clar Vama Veche s-a stricat. Pentru că nu se mai vede Calea Lactee. Să facem oare o Vamă Nouă? Vama 2.0?
Și ce noroc că, din toată țara noastră, doar Vama Veche s-a stricat, în timp ce tot restul înflorește.
……………………………………………………………………………
La începutul săptămânii am lansat cea de-a cincea temă pentru concursul Vocea Ascultătorului: De ce s-a stricat Vama Veche?.
Concursul se încheie duminică, 22 aprilie, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre și chiar le așteptăm ca și când. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de luni, 23 aprilie.
Acesta este unul dintre textele finaliste.
