Continuăm seria de articole anunțate încă din articolul trecut cu o destinație de neratat pentru naturaliști, în special pentru birdwatch-eri. Dacă te-a apucat boala uitatului după zburătoare de toate felurile, atunci Marea Britanie este primul loc în care veți merge să vă ascuțiți paloșul cunoașterii.
Și veți face asta din cel puțin două motive. Primul, lesne de intuit, este că în Marea Britanie mișcarea naturalistică este normă de cel puțin două decenii, ceea ce a avut impact asupra oamenilor de rând, asupra amenajărilor din zonele de birdwatching, turismului, ce mai, e de mers. Nu doar că mergeți pe urmele lui Darwin, dar aveți și ocazia să vedeți două muzee fantastice în Londra, de neratat pentru un naturalist amator: Muzeul de Științe Naturale, mare cât o zi de post, precum și British Museum, unde secțiunea faună este imensă, iar exponatele din ambele muzee te luminează mai mult decât suficient încât să vrei să mergi pe teren.
Al doilea motiv este terenul însuși: Marea Britanie este un loc unde naturalismul este la loc de cinste, în majoritatea parcurilor publice sunt ascunzători (hides), hrănitori și adăpători de păsări, hoteluri de insecte precum și alte amenajări care fac viața mai ușoară păsărilor de toate felurile, distanțele de siguranță ale diverselor specii fiind mult mai scăzute decât de obicei, cu alte cuvinte aveți ocazia să vedeți și chiar să fotografiați păsări nesimțite, învățate cu oamenii. Să trecem în revistă doar câteva din speciile ușor de fotografiat aici.
Pescărușii
Marea Britanie este o țară cu multă coastă, deci pescărușii sunt la ei acasă. Cum despre ei am mai dezbătut, voi lăsa aici doar doua fotografii cu speciile abundente, care nu sunt la noi decât iarna, accidental. Primul, pescărușul negricios (Larus fuscus), un pescăruș de talie mare, ușor de recunoscut după penajul închis de pe spate.
Celălalt pescăruș este pescărușul argintiu, tot de talie mare, ușor de recunoscut după picioarele rozalii și pieptul puternic, bine reliefat.
Pe apă sunt ceva mai greu de recunoscut, dar gâtul gros si penajul deschis la culoare al adulților îi deosebește de pescărușii de talie mare de la noi.
Păsări de apă
Aici, în Marea Britanie, păsările de apă se simt minunat, pentru că au toate condițiile. Clima ploioasă, dar relativ blândă iarna le face să rămână peste iarnă, inclusiv specii migratoare în mod normal, cum este de pildă corcodelul mare (Podiceps cristatus), care nu se sfiește să cuibărească în mijlocul orașului.
La pachet vine găinușa de baltă (Galinulla chloropus), o altă prezență comună pe toate lacurile, canalele și bălțile Regatului.
Gâsca canadiană (Branta canadensis) este o altă prezență greu de ratat în Londra. Unele sunt aduse de Regina Angliei, altele naturalizate aici, ca dealtfel în tot restul Europei vestice și de Nord.
Parcurile și grădinile sunt pline în Anglia, ba, mai mult, unele cuibăresc chiar pe stradă, direct pe caldarâm. Acest cuib era între două baruri, pe malul canalului, în Camden Town, fix în mijlocul Londrei.
Scoicarii (Haematopus ostralegus), o specie limicolă destul de greu de văzut în mod normal. Aici se îndeletnicesc cu vânătoarea de râme pe orice pajiște din apropierea coastei.
Rațe de toate felurile pot fi văzute în Marea Britanie, unele aduse de Regină pentru a înfrumuseța parcurile, unele aciuate pe aici și bucurându-se de liniștea acestor spații verzi. Este cazul acestei rațe moțate (Aythya fuligula), prezentă aici tot timpul anului (la noi în țară e exclusiv oaspete de iarnă, destul de rară)
Specii “de oraș”
Ne întoarcem spre grădini și parcuri, unde avifauna este abundentă. Corvidele sunt însă altele și e mai mare bucuria de a vedea specii care în restul Europei stau doar la altitudine, dar aici pot fi întâlnite pe coastă, la o simplă plimbare la ocean. Iată o stăncuță alpină (Pyrrhocorax graculus), cu care ne-am întâlnit în Țara Galilor.
Nu puteau lipsi de la paradă speciile mici, colorate. Pot să afirm cu mâna pe inimă, că mie, brumărițe, codobaturi și pănțăruși mai obraznici ca în Londra rar mi-a fost dat să văd. De departe însă, campionul obrazniciei este măcăleandrul (Erithacus rubecula), care efectiv se suie pe tine dacă stai domolit. Acest exemplar este fotografiat într-un parc din Londra.
Mult mai comună, dar o specie ce nu cuibărește la noi, este cioara neagră (Corvus corone). Considerată până nu demult o subspecie a ciorii grive, această corvidă este complet neagră, ca un corb mai mic. Acest exemplar este fotografiat într-un parc din Londra.
Specii “grele”
Am lăsat pe final două specii mai interesante, relativ greu de văzut, deci mai pentru cunoscători, așa… Una din ele, deși specie comună în Europa (inclusiv la noi în țară), este buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), care aici iernează fără probleme și datorită climei blânde de care aminteam. Să vă spun că această pasăre are o viață atât de ascunsă încât abia aici, în Marea Britanie, am reușit să o văd pentru prima dată?
Ultima fotografie din acest colaj cu care vă încânt, sper, este gâsca neagră (Branta bernicla). O specie grozavă, oaspete de iarnă în Marea Britanie, foarte rar văzută în estul Europei. Am avut privilegiul de a vedea un covor de astfel de gâște în Țara Galilor, pe o pajiște în apropiere de Cardiff.
Vă las să visați acum la o vacanță pe coasta Atlanticului sau măcar în Londra și vă anunț că pregătesc următoarele articole cu păsări din Spania, Italia și Grecia, așa că țineți aproape. Spor la observații și lumină bună să aveți, că e toiul vacanței!
