La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a unsprezecea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Moda viitorului. Cum ne vom îmbrăca peste 100 de ani?
Concursul se încheie dumincă, 30 septembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 1 octombrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Bogdan știe ca nu poate să câștige și această tură, dar ne-a trimis un text pe care am vrut să-l publicăm.
***
Bine ați venit, domnilor, puteți să vă lăsați lucrurile aici, lângă cuier. Uitați, acolo este un unghi mai bun, puteți să plasați și acolo o cameră, e perfect. Vă invit în modesta mea casă, de 100 de ani am tot croit haine, noi și noi modele vestimentare, ținute extravagante, dar mereu am simțit că lipsește ceva. Au fost niște materiale insipide, care nu mi-au adus nicio satisfacție, însă eu am știut că nu mă reprezintă cu adevărat. Veniți cu mine, holul e lung. În fiecare ungher puteți vedea un articol ce poate fi evaluat la sute de euro, poate chiar mii. Dar ce vă voi arăta, este munca mea de o viață. Nu am expus până acum această colecție, pentru că publicul nu era pregătit. Mă rog să ajung să trăiesc ziua în care va fi.
-Bună tati, unde e mami? A zis că mă duce la școală azi, dar nu o văd nicăieri.
-Tati, tati, am învățat să fac baloane de săpun, uite!
Domnule… de ce copiii dumneavoastră sunt dezbrăcați?
Minunată întrebare! Dragilor, faceți puțin loc domnilor reporteri. Poate vă veți gândi că aici e o magazie, că se află doar rebuturi. Ce-i drept, nici prezentarea nu se ridică la nivelul așteptărilor, dar aveți încredere. În scurt timp, cu toții vom fi îmbrăcați așa. Ca să vă răspund la întrebare, copiii mei nu sunt dezbrăcați, ci poartă chiar hainele noii mele colecții. Ani la rând mi-am zis că hainele nu au pic de suflet, că le schimbăm la intervale mici de timp numai pentru a ne oferi satisfacția unei noutăți. Dar unde a dispărut atașamentul? Legătura intrinsecă pe care o stabilim cu niște bunuri cu valoare emoțională? Domnilor, vă prezint arborele meu genealogic! În întregime, adunat într-un dulap. Vă gândiți că e macabru, corect? Ei bine, ștergeți-vă mirarea de pe expresii, pentru că nu e așa. Vă vizitați des bunicii la cimitir, corect? Unii dintre voi chiar mai țin o urnă cu cenușa apropiaților în sufragerie, corect? Eu am făcut pasul următor, m-am îmbrăcat cu ei! Am găsit metoda ideală de a oferi suflet veșmintelor mele, o însemnătate aparte. Nu voi schimba pentru nimic în lume amintirea supelor calde făcute de bunica mea, sau îmbrățișărilor lungi date de mătușica. Până și copiii mei se bucură de bogățiile dulapului. Astfel, putem fi toți împreună, am reușit să înșel moartea. Am reușit să asigur viață veșnică creațiilor mele, puteți să le încercați fiecare dintre voi. Cameramani, reporteri, ingineri, veniți aici să îmi cunoașteți familia. În acest dulap scorojit se găsesc toate generațiile neamului meu.
– Tati, unde e mami? Eu nu știu să ajung la școală, dacă nu merg, o să mă certe doamna învățătoare!
– Stai liniștită scumpo, mami e la muncă. Va veni cât ai bate din palme, ai doar puțină răbdare. Lucrurile bune nu li se întâmplă oamenilor grăbiți. Vezi că domnii reporteri sunt aici, haide să ne comportăm civilizat. Revenind, vă invit să testați noua colecție. Sunteți liberi să le probați chiar și acum, veți găsi o cabină de probă în spatele camerei, imediat după oglindă… de ce ați rămas așa cu toții? E drept, prima experiență nu e ușoară, dar cu timpul veți aprecia stilul. Eu am numit-o transcendență, e o senzație completă. A venit momentul în care hainele chiar vă definesc în întregime. Stați! Ce caută poliția aici? Am semnat un contract, discreție totală! Nu aveți dreptul…
– Domnule, vă vom ruga să vă scoateți cămașa și pantalonii. E o procedură standard.
– Mami, mami!
