Bunicul din clepsidră

Cînd am scos din geantă urna cu cenușa bunicului, meșterul a clătinat din cap a dezaprobare.

– Ce e în recipient? m-a întrebat.
– Bunicul. Tatăl mamei mele.
– Doar nu doriți să…
– Ba da…
– Mă tem că nu se poate…
– De ce să nu se poată?
– Nu am mai făcut niciodată așa ceva.
– Și ăsta este un motiv să nu se poată?
– Nu știu…
– Mai gîndiți-vă…
– La ce să mă gîndesc?
– Că nu puteți să îmi faceți o clepsidră cu cenușă umană doar pentru că nu ați mai făcut niciodată așa ceva…
– Noi folosim doar nisip…
– Dar e absurd…
– Da, e absurd să folosiți cenușa bunicului dumneavoastră în felul ăsta…
– Nu, nu e deloc absurd. Asta a fost dorința bunicului meu, uitați aici testamentul lui!

Am scos din geantă testamentul bunicului și i l-am întins meșterului. L-a citit cu neîncredere și, în cele din urmă, s-a învoit să îmi facă clepsidra. Mi-a cerut preț dublu.

– E gata într-o săptămînă, mi-a spus.

Bunicul a fost fierar. La optzeci de ani încă bătea fierul, și din bucățile acelea de fier încins pe care le așeza, ajutîndu-se de niște clești mari, pe suprafața nicovalei, săreau jerbe de scîntei atunci cînd bunicul le lovea cu ciocanul, și fierul lua, cuminte, forma pe care bunicul și-o dorea. Eu stăteam într-un colț al fierăriei și mă uitam la el ca la un magician. Bunicul avea fierul la degetul mic. Lucra mereu în tăcere. Nu îmi adresa nici un cuvînt în timp ce bătea fierul, deși se vedea că îi face plăcere să îl privesc. Focul înroșind fierul, fierul aruncînd constelații de scîntei în contact cu ciocanul care cădea ritmic pe suprafața lui incandescentă au fost spectacolele mele preferate din copilărie.

După ore în șir de tăcere, bunicul simțea nevoia să vorbească. Îmi plăcea mult să îl ascult, chiar dacă nu înțelegeam tot ce îmi spune. Cînd am mai crescut, am început să îl înțeleg.

Relația îndelungată pe care, ca fierar, a avut-o cu focul l-a făcut să își dorească să fie incinerat. Dorința lui li s-a părut excentrică atît propriilor copii, cît și majorității nepoților, nu puțini la număr. Cînd a simțit că i se apropie sfîrșitul, bunicul m-a sunat să mă roage să îl ajut să își scrie testamentul. L-am urcat în mașină și am mers împreună la un birou notarial. M-a întrebat dacă doresc să îmi lase ceva prin testament, i-am spus că nu vreau nimic. Ne-am privit în ochi și am izbucnit amîndoi în plîns. Mi-a spus că își dorește ca cenușa lui să rămînă la mine și cel mai bine ar fi să o păstrez într-o clepsidră. L-a rugat pe notar să îi treacă în testament această dorință.

Sînt mulți ani de cînd bunicul curge pe masa mea de lucru. Uneori, cenușa din clepsidră prinde conturul unui fierar care lovește cu un ciocan imaginar în pereții de sticlă ai clepsidrei, de parcă ar dori să evadeze, dar această imagine nu durează mai mult de cîteva secunde, timp suficient ca să mă întorc, în trecut, într-un colț al fierăriei, de unde îl privesc pe bunicul bătînd fierul încins cu un ciocan mare și greu, și scînteile care sar din bucata aceea de fier se ridică la cer, de unde bunicul îmi zîmbește.

2 comentarii
    Alex Alexa

    Ce norocoși sunt unii, aș putea spune. Ce gol mă simt când realizez că nu am astfel de experiente…

    Victor Duica

    Ce amintiri mi-ai rascolit… Unul din fratii mamei mele era “rotar” (facea caruta de la cap la coada). Eram cam cat fiul tau cand nu mai plecam din atelier din zori pana seara, “ajutandu-l” la tot ce ma punea sa fac. Cel mai mult imi placea sa dau la foale, asa vedeam foarte bine tot ce face.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine