Câinele omenos & omul câinos

O încercare de a înțelege de ce nu ne înțelegem, dar mai ales o încercare  de a înțelege de ce suntem atât de nașparlii ca specie

Omu’ sechestrează un porc, îl îngrașă, îl ține în jeg, îl taie, îl mănâncă și apoi folosește expresiile: Ești un porc, Te porți ca un porc, gras ca porcul, jegos ca porcul etc. Omu’ paște oi, le tunde, le taie, consumă carne de miel apoi folosește expresiile: Prost/proastă ca oaia. Omu’ face desene animate cu iepurași & șoricei pentru copii. Pe primii îi vânează, îi mănâncă, pe următorii îi disecă, face experimente… desigur, ca să fim noi mai sănătoși. Simțiți cum pulsăm de sănătate? Eu da! Omu’ taie vite, chinuie cai, măgari, apoi spune: Ești un măgar, Ai o față de cal sau Ești o vacă. Omu’ deține abatoare gigant peste tot, adevărate lagăre de concentrare pentru animale, fiindcă animalele ”sunt proaste” și tot omul critică vehement abuzul de putere, asuprirea celor slabi de minte, neajutorați etc. V-am zis eu, să nu comparăm omul cu hiena, că jignim hienele.

Bun, omul este cinic, ceea ce vine de la câine, dar câinele poate fi cinic? Să zicem că omul e câinos, dar cum rămâne cu câinele omenos? De ce câinos e ceva rău, iar omenos e ceva bun? De ce folosim expresia ”inuman” când de fapt sunt fapte săvârșite de oameni, nu de alte specii? Dacă un câine omoară un copil, de ce nu spunem că a făcut ceva necâinesc? Orice faptă săvârșită de om, este umană. Inuman e ceva care nu ține de specia umană.

De fapt, toate relele pe care le face omul sunt umane, nu inumane. Toate analogiile și comparațiile cu animalele sunt fie cinice, fie stupide. Omul, cu toate instituțiile lui, cu toate academiile, școlile, culturile, religiile, rămâne tot un copil agresiv și țâfnos, un înfumurat și un primitiv. Și cu atât mai mult, cu cât se consideră o specie deosebită, aleasă.

De fapt, pentru natură, pentru cosmos, omul nu este cu nimic mai special decât un gândac sau o meduză. Soarele sau atomii nu au nevoie de tehnologia sau artele noastre. Copacii n-au nevoie de muzica noastră. Ei au păsări care ”le cântă” foarte bine, fără academii, fără dirijori. Marea sau munții n-au nevoie nici de literatura noastră, nici de cinematografie. Natura, care ne ține, ne hrănește, ne dă în principiu cam tot, chiar nu are nevoie de noi. E trist, dar e adevărat.

Ăsta nu e nihilism și nici pesimism. Hai să fim sinceri, să ne uităm frontal, să cântărim la rece: cât consumăm, cât distrugem, cât punem la loc sau cât reparăm? Și atenție, să nu ridicăm la rang de virtute faptul că sădim copaci sau că avem clinici pentru animale, după ce defrișăm în draci și ucidem animalele. Și stați așa, că avem clinici pentru animale mai drăgălașe, fiindcă pe celelalte, fie le mâncăm, fie le otrăvim cu ce deversăm peste tot, fie le folosim pentru teste. În concluzie, chiar nu suntem deloc o specie avansată, nu suntem nici deosebiți și nu merităm mai mult decât merită orice vietate, orice insectă, orice plantă.

Nu vă supărați, dar suntem jalnici de fapt, fiindcă folosim inteligența mai cu seamă pentru a produce pagubă, pentru a ocupa teritoriul vecin, pentru a cotropi pe cineva, pentru a da țepe sofisticate, pentru a parazita fauna și flora, pentru a trage foloase, iar apoi, desigur, facem și un pic de bine, facem o donație, sădim un copac, facem un film, mergem la biserică sau la psiholog… și ce? Credeți că ne-am scos?

Avem filosofie, sociologie, psihologie, psihiatrie… avem și logică. Auzi, LOGICĂ… care logică? Nu avem nicio logică, suntem niște psihotici nesătui și deghizați cu toții, doar că e o formă consimțită. Ăia cu alte forme sunt internați, pastilați, marginalizați…  Iar valorile noastre? Dacă le disecăm ce credeți că descoperim? O peritonită dialectică. Ce propăvăduim și ce producem de fapt? Cuvinte mari, universalitate, moștenire, istorie? Sânge, harfe și sclipici.

Până mai ieri credeam că parcurgem un fel de ”adolescență a speciei”… Acum am impresia că am fost optimist.  Cred că suntem la grădiniță și ne jucăm. Desigur, jucăriile noastre sunt legile, principiile, normele… Însă doar de ochii celuilalt, nimic asumat cu adevărat, nimic care să emane maturitate. Doar sacouri, funcții, trene, mătănii, specialiști, metodologii și mulți, muuuulți profesioniști. Ochelari cu rame subțiri, grupuri de influență, maniere, discuții, vanități & virtuți exhibate precaut, premii și modestii răvășitoare 🙂

Restul e durere, că tăcerea nu mai e la modă demult.

4 comentarii
    Ionuț Horoba

    Textul acesta îmi aduce aminte de gluma aceea clasică cu un dialog dintre Pământ și Marte:
    – Ești cam abătut, ce ai pățit? (Întreabă Marte).
    – Am Homo Sapiens, de asta sunt trist. ( Răspunde Pământ).
    – Stai liniștit, am avut și eu, dar mi-a trecut.

    Ion Munteanu

    Ca suntem creati, ca suntem “evoluati” – nu putem sa fim chiar degeaba.
    Trebuie sa avem si noi un rol ca orice vietate de pe pamant. Ajutam si noi la un echilibrul natural / cosmic pe care poate nu l-am descoperit.
    Sa fim aici doar sa distrugem nu suna nici a lege divina, nici a lege naturala si nici a lege umana sau caineasca :).

    Victoria Breia

    Parca vii din aceeasi scoala cu Yuval Noah Harari. Triste concluzii. Oare cum de mai putem calca pe pamntul asta cand nu avem nimic bun, noi oamenii? Trebuie sa fie si ceva bun, altfel nu cred ca ar fi posibila existenta noastra. Macar pentru ca exista o lege a compensatiei, si tot ar trebui sa fie si posibil sa gasim ceva bun in om.

    Bula

    Draga Mitos,

    Ai dreptate, mi-au dat lacrimile cand am citit ce ai scris.
    Ce nu stii inca e ca si noi suntem porcii, vacile, oile si cainii altor Devas care ne fac sa ne comportam exact cum ne comportam.

    Asa ca fiintele divine (supecivilizatii extraterestre sau cum vrei sa le zici sau cum apar ele in biblie, coran, sutre si alte texte “sfinte”) poate ne tin in tarcul asta numit Pamant si ne dau iluzia ca soarele e la 150.000.000 km cand el e la 5000 km si ne lasa si iluzia ca exista alte planete si ca am ajuns pe luna in 1969 cand toate calculatoarele NASA erau sub puterea de procesare a primului iPhone….

    Concluzia e sa stai lunistit si sa savurezi niste coaste fara remuscari, asa e in tenis si regulile nu sunt ale noastre.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine