La începutul săptămânii am lansat cea de-a șasea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă animalul tău de companie ar avea pentru o zi voce, ce crezi că ți-ar spune?
Concursul se încheie duminică, 17 februarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 18 februarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Texul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Mă grăbeam să ajung la el, pentru că de ziua lui Robbie Williams câinele meu poate să cânte, dar e afon, dragul de el, nici cu octavele nu stă prea strălucit, prin urmare am căzut amândoi de acord că mai bine doar vorbim, eventual ne spunem poezii.
Între noi fie vorba, ascultătorule de Guerrilla, câinele meu nu e prea inteligent, cu tot cu fața lui de inginer pe care o împrumută de la mine, tot nu reușesc să-l învăț nici șah, nici dame, doar mă aleg cu piesele roase.
Mititelul m-a luat în primire încă de la intrarea în curte:
-Hai, fă-ți cafeaua și scrie, tati!
-Pișcoțel, nu-mi mai spune tati, te rog, știu că ești nerăbdător.
-Da, mai bine îți luai concediu o zi și stăteai cu mine. Munca l-a creat pe om, tot ea îl doboară.
O voce subțirică răzbătea dinspre Cookie, cățelul meu temporar articulat:
-E nevorbit rău, băi!
-Ce-ai pățit, Pișcoțel, ce e în neregulă cu vocea ta?
-Nu e Cookie, băi!
Cățelul meu avea gura închisă.
-Aha, m-am prins, ai progresat, tipule, ești ventriloc!
-Nu e ventriloc, nu mai ții minte că nu știe nici să își deschidă singur poarta, crezi că îl duce mintea chiar atât?
-Bini-bine, cine ești tu?
-Sunt Alfred, puricele lui favorit.
M-a pufnit râsul.
-De cât timp?
-De cât timp ce? Te referi la relația noastră?
-Aha!
A intervenit Cookie:
-Mi-ai luat o zgardă de toată jena, iar te-ai calicit la bani, mă umplusem de purici și Alfred ăsta este tartorele lor, nu știam că sunt teritoriali, i-a alungat pe toți.
-Și căpușele?
-E, hai să zicem că am și eu relațiile mele, a răspuns puricele.
-Ce vrei să scriu azi?
-Continuăm cartea ta pentru copii, tati, o tot lălăim.
-Mai degrabă o scheunăm, nu?
Ne-am apucat de scris. Merge bine.
-Auzi, tati, mișto desenatoarea ta, m-a scos bine de tot, iese beton cărticica!
-E, hai, și tu ai imaginație, Pișcoțel, nu te da modest.
-Ia, mai arată-mi desenul!
Se făcuse seară, Cookie se scărpina, i-am pus o zgardă nouă, el mi-a zâmbit recunoscător. Din blana lui s-a auzit un tânguit, apoi un geamăt și o firimiturică a căzut pe beton.
-Gata, tati, bine că m-ai scăpat de ăsta. Hai că s-a dus și ziua asta. Ne auzim la anul, tot cu Better Man pe fundal!
Ilustrație de Despina Camino.
