La începutul săptămânii am lansat cea de-a șaptea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Dacă ai fi câștigătoarea/câștigătorul titlului de Miss/Mister Univers, cum ar suna discursul cu care ai reușit să înhați trofeul?
Concursul se încheie dumincă, 24 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 25 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Mintea îmi este blocată. Mă aflu într-un moment al vieții mele în care va trebui să mă adresez nu doar celor care o să-mi citească articolul, ci întregii lumi. Și când spun asta mă refer la tot. La toate tipurile de societăți, la multitudinile de ființe, fiecare diferite în felul lor de a fi, dar pe care le unește același lucru, curiozitatea. Cumva, atâtea tipuri de conștiințe s-au adunat, s-au unit, și-au rezolvat problemele legate de rasă, de păreri individuale, de faptul că le despart mii de ani lumină. Forme de viață care sunt pe bază de carbon, de siliciu, sau cele care sunt doar pură energie. Mă uit la cei pe care va trebui să-i conving să-mi înmâneze marele premiu și mă simt ca în clasa întâi, ori ca în prima zi de muncă atunci când întâlneam un colectiv nou. În sală sunt specii ciudate, unele cu mai multe membre, altele cu pielea în culori stridente, dar aici sunt și cei cărora doar le simți prezența.
Așadar, mă ridic de pe scaun, îmi pun ochelarii pentru a părea mai uman, las deoparte discursul și mă îndrept spre locul unde un aparat inventat datorită curiozității mă scanează, apoi mă înmagazinează informațional și mă trimite sub formă de hologramă în centrul atenției. Locul ales nu putea fi mai potrivit. În centrul galaxiei pe un asteroid ce arată ca o uriașă sală de spectacol. Totul gravitează în jurul masivei găuri negre și aici timpul trece altfel decât pe planeta mea natală. Ce să le spun? Cum să le spun? Oare vreun gest al meu care acasă pare că-i de prietenie, de apropiere ori de putere va fi interpretat de alte ființe ca fiind total anapoda? Totuși ajungând aici, înseamnă că mai știu câteva din regulile elementare de diplomație universală, dar oare nu cumva din pricina emoțiilor voi uita de tot și mă voi purta ca un pământean?
Am hotărât! Mă voi adresa în principal oamenilor și culturilor mai puțin dezvoltate decât cea de pe Terra. Nu voi neglija civilizațiile care au ajuns să recolteze energie mult mai curat și mai inteligent, cele care s-au hotărât să-și acorde lor o șansă, celor care au renunțat să-și impună limite și nu în ultimul rând acelora care au învățat să-și spună da și lor. Pe aceștia din urmă am să încerc să-i fac să înțeleagă că așa a fost viața pe Pământ până acum și că o să ne trezim!
,,Dragi rude, prieteni, cunoștințe și nu în ultimul rând dragi conștiințe… Fiecare dintre voi aveți vise, speranțe și iluzii. Mesajul meu este să vi le ordonați, să vi le categorisiți, să vedeți care sunt ale voastre, care sunt ale altora, care sunt cele care vă pot duce în locul unde doriți și care sunt cele care vă vor lăsa fără puteri, dar și fără victorie. Am ajuns aici și pentru că voi mi-ați dat energia necesară, dar în primul rând sunt aici pentru că eu am vrut să fac asta.
Nu trebuie să mă credeti pe mine, trebuie doar să vă uitați în jur. Dacă vreodată v-ați întrebat cum de unii oameni mai prejos ajung să schimbe lumea, răspunsul este că ei s-au dus într-un loc în care alții nu au curajul să ajungă. Puneți-vă întrebări! De ce doar de Crăciun trebuie să fiți mai buni? De ce se cheltuiesc miliarde pe tot felul de proiecte pe când în orice spital din lume, dacă nu ești bine financiar, e posibil să mori? Să mori că nu ai avut bani într-o societate care se crede avansată este degradant! Vă dați seama cât de mult ne lăsăm influențați de oamenii mai prejos…?
De ce consumăm atât? Cum se face că aruncăm fie și o parte mică din ceea ce cumpărăm? Poate că inconștientul ne spune că de fapt nu trebuie să avem tot și că la unele lucruri e bine să renunțăm. Poate ar trebui să ne întrebăm pentru ce au fost inventate unele unelte. Televizorul pentru a transmite informație sau pentru divertisment? Telefonul inteligent pentru a comunica sau pentru a căuta alte vieți, alte vise, ale alor oameni? Automobilul pentru a te duce acolo unde ai nevoie sau pentru a avea un statut în societate? Poate dacă ne vom întreba în fiecare seară, ca o rugăciune, ce fel de informație dorim să dăm altora, dar și ce fel informație decidem să primim, peste noapte, în vis, vom avea și răspunsuri…”.
