despre bătăti de cap și obligații
– Tati, ce-i aia nu știu?
– De ce mă întrebi?
– Fiindcă de fiecare dată când te întreb ceva tu spui că nu știi!
– Ei na, chiar de fiecare dată?
– Ba nu, uneori spui și că nu ai timp!
– Vai de mine… dar când s-a întâmplat asta?
– Cum când? Bunăoară ieri, când te-am întrebat ce-i ăla sens, tu mi-ai spus că nu ai timp de prostii!
– Pe bune? Chiar nu țin minte!
– Nu țin minte e și ăsta un răspuns de-al tău, deja clasic! Iar ce înseamnă clasic am aflat din altă parte, fiindcă atunci când te-am întrebat pe tine, mi-ai spus că clasic înseamnă clasic și gata!
– Hai măi copile, nu mă zăpăci di nou, că am o grămadă de griji și obligații!
– Dar să-mi mai răspunzi uneori la întrebări, nu e una din obligațiile principale?
– Măi copile, hai să-ți explic! Eu am observat mai demult că tu ești prea deștept. Și dacă ești prea deștept de ce să mai pierd și eu timpul să-ți răspund la întrebările tale complicate, la care tu oricum, afli răspunsul rapid, fiidcă nu te lași niciodată. Iar eu dimpotrivă, chiar te pot duce în eroare dacă îți dau un răspuns greșit! Înțelegi!
– Da, tati, înțeleg că te-ai mai spălat o dată pe mâini și vei dormi liniștit la noapte!
– Știi ceva, deja ești obraznic! Să fii deștept nu e rău, dar să fii și obraznic pe de-asupra, asta e prea mult! Și vom lua măsuri! Ai înțeles?
– Da, tati, deja știu ce-s alea măsuri!
