Ciclul renașterii prin cântec

Noi, oamenii, suntem niște aglomerări de nevoi: nevoi surde, nevoi subtile, nevoi acute, nevoi de sac-fără-fund, nevoi de moment, nevoi ale unor lucruri pe care nu le poți avea, nevoi ale altora etc. Creatorii de orice fel, inclusiv de muzică, știu asta. Artiștii, alimetându-și propriile nevoi, transpirând, lăsându-se pradă exceselor, construind ceva abstract sau concret, hrănesc și nevoile noastre, ale celorlalți, într-o simbioza de care, de cele mai multe ori, nu suntem conștienți. Lucia și noul ei album, Samsara, sunt studiu de caz pentru cele afirmate.

Greu de crezut că în spatele vocii fragile se află o artistă de numai 24 de ani, din București, ce până nu demult funcționa doar pe bază de anxiolitice, care scrie niște poezii brutale ca un exercițiu de autoflagelare, cioplite parcă în propria-i carne, pe care apoi le cântă delicat, pe niște teme electro-pop asamblate inspirat de trei producători locali din zone sonore diferite (Alexei Țurcan, Dan Georgescu și Robert Acsîntoaie).

Poate cel mai cinematic LP local pe care l-am ascultat anul acesta, Samsara este atât de viu din punct de vedere vizual – cu toate că în el se cântă mult despre moarte – încât ar putea susține orice generic/trailer/soundtrack de serial sau lungmetraj, numai să existe voință/viziune și de partea industriei cinematografice. Albumul se deschide cu Afloat, o bucată ce m-a trimis cu gândul la piesele ce au accente tribale, semnate Paul Simon (Diamonds On The Soles Of Her Shoes și Obvious Child), dar în cazul Luciei există un update acustic până la nivelul progressive electro-ului. Apoi, Edge este un imn burlesque-pop ce ar putea funcționa oricând într-o producție pe Broadway. FRTHR – actualul single – este motivaționala albumului, în ciuda sau datorită versurilor, pentru că introspecția este mama găsitului de sine.

Bounds amintește de stilul albumului de debut, dar există un upgrade asigurat de gruparea de corzi Muse Quartet, ce face ca piesa să se apropie de opera-pop. The perfect life este una dintre piesele ce pot deveni infecțioase, pe motiv de onomatopee prezente în refren, iar versurile o pot transforma în cea mai cerută/cântată/play-ată piesă la înmormântările din U.K. Mother – în ciuda caracterului laic al piesei, ea se poate transforma oricând într-o piesă liturgică, iar varianta interpretată live preface orice spațiu în care se desfășoară concertul într-o biserică/catedrală/lăcaș de cult ad-hoc. Food Chain este highlight-ul materialului, e genul de întâmplare sonică ce o pune pe Lucia pe același calapod cu Ellie Goulding, Lykke Li, Lorde, Halsey sau Tove Lo. Piesa ce dă titlul albumului, Samsara, trebuia să fie un fel de substanță de contrast, care să pună în evidență celelalte piese, tocmai d-aia este plămădită altfel: doar pian și violoncel, fără voce. Catastrophe este parțial un fel de autopsie în viu a artistei, parțial ritual de exorcizare – oricum intervenția a reușit, iar pacienta trăiește. În ansamblul sensibil electro-filigranat al ultimei piese, Holy, în mulțimea de interogații, oricât de morbid sau cinic ar părea, se ascunde probabil, testamentul artistei.

Pentru aceia care preferă doar headline-urile sau textele de pe Twitter: Lucia în albumul-mărturie, Samsara, ne zugrăvește acustic și în versuri cum e să aștepți izbăvirea, moartea sau inspirația. Așteptarea continuă.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.