Iubesc acest soi și încerc să nu ratez nicio ocazie de a degusta noi și noi etichete. Chiar dacă persistă o confuzie în zona est europeană, restul lumii se gândește la Riesling de Rhin când aude acest nume. Fiind destul de răspândit în Estul Europei, Rieslingul Italian (sau Welschriesling) este mai prezent în conștiința consumatorilor, ajungând până acolo încât în România se menționează de multe ori doar Riesling pe etichetă și se subînțelege că e Riesling Italian. Pe dos față de întreaga lume. Cele doua soiuri nu sunt înrudite și nu se aseamănă nici la gust, deci e foarte important să citim cu atenție detaliile etichetei pentru a ști ce avem în pahar.

Deși în România există câteva crame ce au plantat în ultimii ani și Riesling de Rhin, rezultatele sunt încă departe de finețea exemplarelor nemțești. După cum sugerează și numele, acest soi își are originea pe pantele abrupte ale râului Rin din apropierea graniței cu Franța și Luxemburg. Acolo se fac niște vinuri de top mondial și chiar dacă sunt câteva alte zone în lume propice acestui soi, începând cu Austria vecină și terminând cu Australia și chiar Noua Zeelanda, vinurile de pe valea Rinului si a afluenților lui sunt imposibil de replicat sau de egalat. Sunt vinuri ce propulsează acest soi chiar în topul mondial al vinurilor albe, unii critici plasându-l chiar și peste Chardonnay-ul burgund, sau măcar la egalitate cu acesta. Oricum, comparațiile între vinuri sunt însă neavenite, neavând alt numitor comun decât că sunt produse prin fermentarea mustului de struguri.

Renumita doamnă Jancis Robinson, critic de vin și autor al mai multor materiale pe subiect, printre care și Atlasul Mondial al Vinurilor, spune că ”vinul realizat din Riesling (a se subînțelege că e vorba de soiul Riesling de Rhin) este destul de deosebit de celelalte. Cu un slab conținut de alcool, bogat în aciditate naturală fructată (destul de diferită de duritatea vinurilor ce suferă corecții de aciditate), Rieslingul are abilitatea de a transmite caracterul locului (terroir-ului) prin aromele unice, și spre deosebire de Chardonnay, este capabil să se învechească în sticle pe termen foarte îndelungat. Precum un Chenin Blanc de top, el performează cel mai bine dacă este fermentat la temperaturi scăzute și este îmbuteliat devreme, fără maturare în butoaie de stejar sau efectuarea unei fermentări suplimentare, malolactice (acest procedeu transformă un vin mai dur, cu aciditate ridicată, într-un vin mai ”rotund”, cu arome de unt specifice acidului lactic). Riesling e un star și una din alegerile mele’’, conchide doamna Jancis Robinson.

Fără a exagera, multe Rieslinguri abia încep să atingă vârful de maturare în sticlă când alte vinuri albe deja au terminat evoluția în sticlă. Ca în orice situație, și aceasta are doua fațete: e bine că putem savura un vin evoluat, perfect sănătos, complex, din anii ’60 – ’70, însă un Riesling bun nu prea este abordabil în primii ani de viață; și asta am aflat-o mergând la degustări. De fapt, oricât de multe vorbe aș înșira aici sau oricate cărți aș citi pe subiect, tot nu aș putea descrie cu acuratețe senzațiile încercate la degustarea unui Riesling de 100 de euro prea devreme sau la degustarea unui aceluiași Riesling la momentul potrivit. Am sugerat această sumă pentru că un exemplar bun nu prea este ieftin iar plaja de prețuri începe de pe la 20-30 de euro și se termină (sau nu prea) pe la 1000 – 2000 euro (sticla demi).

Cum am mai zis, nu lecturarea unui blog sau a unei reviste de specialitate mi-a stârnit simțurile și mi-a declanșat iubirea de Riesling, ci degustarea efectivă. Nimic nu te pregătește pentru această întâlnire și niciun cuvânt nu poate descrie cu acuratețe senzațiile din momentul degustării unui vin de excepție. Deci… mergeți la degustări.

Cu niște ani în urmă, am avut inspirația de a mă înscrie la un masterclass de Riesling în cadrul unui târg de vinuri și am beneficiat de o prezentare a soiului și a unor parcele (teritorii) care oferă vinuri de excepție, împreună cu mostre de vin servite în pahare potrivite la temperaturile optime. Se spune că un vin este cu atât mai scump cu cât sunt mai multe secundele în care încă mai persistă aromele vinului (postgustul). În cazul unor rieslinguri degustate la acel masterclass, postgustul interminabil mi-a rămas întipărit în memorie. Am făcut această mențiune pentru că foarte multe persoane au dubii cu privire la nebunia din jurul stabilirii prețurilor unor vinuri. Cu alte cuvinte, zic unii, nimic nu ar putea justifica ’’aruncarea’’ câtorva sute de euro pe o singură sticlă de vin. Și totuși…

Cu aceste așteptări m-am îndreptat către degustarea comparativă de rieslinguri organizată la Novotel de către Cosmin Udrea. Îl știam de la cursurile WSET unde prestează ca educator și de la alte evenimente. By the way, cred că a prestat bine de vreme ce am reușit să obțin la examen 98 de puncte din 100. Îmi place că a fost cooptat în echipa României de degustători de vin care merge la concursuri internaționale de degustări în orb. Sunt convins că nu ați auzit de așa ceva, pentru că nu e probă olimpică (oricât ne-ar plăcea glumele, sportul nu se numește sticlism), ci e o competiție pe cât de serioasă, pe atât de grea, cu multe orgolii la mijloc; mai mult sau mai puțin, asta ar trebui sa fie apanajul oricărui somelier serios: să adulmece un vin și să poată spune cu exactitate soiul din care a fost făcut, zona și dacă e posibil, chiar și anul !!! Atât că antrenamentul presupune ore nesfârșite de degustări, extrem de costisitoare (dacă vreți să vă faceți o idee, urmăriți seria de filme SOMM).

Degustarea s-a ținut în winebarul de la parterul Novotel, unde va avea loc și târgul de vinuri Revino (la începutul lui octombrie – abia aștept).

Nu vreau să evidențiez vreun vin anume, ci trebuie să spun că s-a evidențiat singură condiția Rieslingului tânăr. Prea multe dintre cele 18 sticle nu ar fi trebuit, pur si simplu, deschise, ci ar fi trebuit păstrate pentru deceniul viitor, poate. Odată cu trecerea anilor, vinul se îmbunătățește în sticlă, se domolește aciditatea, crește complexitatea aromatică și gustativă. Clar, o astfel de degustare trebuie încercată, altfel nu am ști de unde au plecat vinurile și cât au evoluat. Dacă vreți să vă faceți un cadou pe care banii nu prea îl pot cumpăra, adunați rieslinguri și puneți-le la păstrare. Bucuria de a scoate o sticlă din beci/ frigider și de a gusta un vin ce a evoluat, dezvoltând aromele terțiare și estompând, poate, pe cele primare, este de neegalat. Ok, poți juca la loteria vinurilor vechi pe la diverse licitații pe ebay sau catawiki, dar sunt mulți, poate prea mulți șarlatani pregătiți să livreze un fake (sunt cazuri de răsunet, cu falsuri la cele mai scumpe etichete, destul de greu de depistat). Eu am deschis cu 4-5 ani în urmă un Riesling din anii ’70 și am avut noroc de o sticlă originală, iar acum un 1990-er așteaptă să îi găsesc asocierea culinara perfectă (sper să găsesc în vin și notele de mandarină).

Am început și am terminat ca la orice degustare mai stylish, cu spumant. Nemții fac și spumant din Riesling, se numeste Sekt și, bineînțeles, e foarte competent; în special în asocieri culinare, dar și în deschiderea oricărei mese. Așadar, pe lângă spumantul original din regiunea franceză Champagne, mai avem și alte spumante ce poartă denumiri cu origine protejată: Prosecco (arhicunoscut), din soi Glera, regiunile Veneto și Friuli Venezia Giulia, Franciacorta (un concurent lombard al șampaniei), Cava (din soiurile Macabeo, Parellada și Xarel·lo) produsă în multe din regiunile viticole ale Spaniei, Cremant – vinurile spumante, obținute prin metoda tradițională în alte regiuni ale Franței decât Champagne (Burgundia, Bordeaux, Loira sau Limoux).

După spumante am început ușor, cu vinuri nepretențioase, dar care se pot recomanda fără probleme ca vinuri pentru daily drinking (Schloss Vollrads și Markus Molitor Haus Klostenberg Trocken 2019); cel din urma, deși avea 7 grame de zahăr rezidual, era totuși sec, fiind bine balansat de aciditate; fresh și plin de viață.

A urmat Fritz Haag Brauneberger Trocken 2019, fresh, bogat, mineral, sec, cu un corp suplu și arome de lime și piersici bine coapte alături de aluzii florale, sec, precis și foarte băubil; provine tot din regiunea Mosel, ca și Markus Molitor, dar o treaptă de calitate mai sus.

Forge Cellars este o podgorie mică, artizanală care produce numai Riesling sec și Pinot Noir. Ea reprezintă împlinirea celui mai ambițios vis al ”geniului din Gigondas”, Louis Barruol, de la Château de Saint Cosme și anume, acela de a ridica o podgorie de la zero. Pentru aceasta, a trecut oceanul și, împreună cu doi prieteni americani, Richard Rainey și Justin Boyette, a înființat Forge Cellars, devenită rapid una dintre cele mai disputate podgorii din Fingers Lake, New York. Rieslingul lui Louis Barruol a fost apreciat de critici chiar de la prima ediție, din 2011 pentru puritate, tipicitate și caracter. La Forge Cellars se practică o viticultură organică, tradițională.

Următorul vin a fost de la oenologul cramei Stirbey, deja cunoscutul Oliver Bauer. Neamț fiind, probabil e o chestiune de mândrie să realizeze cel mai bun Riesling românesc. Totodată, e un adept al vinului de terroir, vin ce exprima caracteristicile solului. În comparație cu 2017 și 2019, recolta 2018 a fost una mai degrabă dificilă, datorită coacerii întârziate și uneori chiar incomplete, însoțită de o pierdere rapidă a acidității. Drept urmare a fost foarte dificil să obțină struguri cu o coacere fiziologică și un echilibru zahăr / aciditate. În ciuda tututor acestor inconveniențe și cu o selecție riguroasă, a reușit recoltarea strugurilor sănătoși și copți pentru a produce un Riesling sec clasic cu nici un “machiaj artificial” dar în schimb cu mult “nerv” și “ crocant”. Un alt exemplu de “rocă lichidă”. După fermentație și maturarea pe drojdii fine, vinul s-a închis din ce în ce mai mult, motiv pentru care a decis să îl mai lase un an în sticlă înainte de a fi scos la vânzare. Este în continuare un vin foarte tânăr și necesită răbdare pentru a-și arăta întregul caracter, dar exact această tinerețe, acest caracter ușor și fin îl face să fie un vin perfect de vară, ce poate însoți cu ușurință orice mâncare ușoară și/ sau condimentată.

Au urmat apoi două australiene, din renumitele zone Clare Valley si Eden Valley, cu un microclimat propice plantațiilor de riesling. S-a evidențiat clar cel de-al doilea, în special prin preț (în jur de 30 de euro). Dandelion Vineyards Wonderland of the Eden Valley 2017 este obținut din vii plantate în 1912 și reprezintă o exprimare clasică a văii Eden, cu aciditate vibrantă și arome de kerosen, piatră umedă, lime, mandarină și caise, încă extrem de tânăr, cu posibilitate de tezaurizare ani buni de acum încolo. Stoc epuizat în Ro, happy că mai am încă o sticlă pe care o voi uita deja în frigiderul de vinuri.

Domaines Schlumberger Kitterle Grand Cru 2017 – un Riesling din Alsace, regiune a Franței cu puternice influențe germane situată la cativa km sud de Pfaltz și celelalte regiuni renumite ale Germaniei. Cu toate acestea, rieslingurile alsaciene sunt create pe alt tipar decât cele nemțești, în special prin lipsa aromelor de „kerosen”. Acest Grand Cru era încă tânăr, fresh, cu citrice în prim plan, flori albe și un touch serios de mineralitate; fin si energic.

Domane Wachau Riesling Smaragd Kellerberg 2019 (origine Austria) – un smaragd minunat cu buchet clasic, expresiv și arome puternice de piersici, caise coapte, mere galbene și nuanțe exotice de mango. Textura densă și aciditatea fină conferă acestui vin personalitate și rafinament. Un vin foarte apreciat și de critici (95 puncte Falstaff).

Kunstler Kirchenstuck GG 2019 – o capodoperă din Rheingau, cu adâncime și finețe, seducător și vibrant, cu arome de lime, caise, mere verzi flori albe și miere, cu o structură impenetrabilă; deja bun acum, probabil se va desăvârși în următorii 10 ani. GG e acronimul german pentru Grand Cru, astfel că și prețul e pe măsură (40 euro).

Von Winning Ozyetra 2018 – un Riesling “burgund”, o selecție a celor mai bune butoaie de pe parcela Pechstein, cu doi ani învechire pe drojdii fine. Un Riesling atipic, corpolent, rafinat, intens și suculent, un Riesling uluitor prin împletirea de arome mineral / saline cu cele de alune și nuci. Postgust încântător rafinat și lung. 97-99 puncte Parker și un preț de 100 euro în Ro.

După înca un Grand Cru din regiunea Nahe am trecut ușor, ușor spre minunatele rieslinguri cu rest de zahăr și arome fermecătoare. Întâi a venit un Spatlese de la Joh. Jos. Prum, un fel de Late Harvest sau DOC-CT / cules târziu, iar mai apoi un vin pe care cred că îl beau doar aristocrații, pe vremuri, iar noi suntem azi norocoși ca ne putem delecta cu el. Fritz Haag Brauneberger Juffer Sonnenuhr Riesling Auslese Goldkapsel 2019 – un vin cotat de Wine Advocate la 99-100 puncte. Rieslingul ce întruchipează perfecțiunea. Energic și concentrat, cu un echilibru perfect între corp, aciditate, zahăr și concentrarea de arome. De la spectrul pietros mineral până la note de fructe tropicale și ierburi aromatice, suculent și concentrat și cu un final uluitor, acest vin are un potențial de tezaurizare de până la 60 de ani (conform Parker). Iar cireașa de pe tort ar fi că un flacon de 375 ml poate fi cumpărat (din Germania) cu doar 16 euro !!! Aș lua cel puțin doua baxuri și aș renunta la înghețată pentru următorii doi ani că să balansez inputul de zahăr din organism 🙂

Am avut și o ghicitoare (bineînțeles tot un vin, donat de Cristian): în ce an a fost produs vinul din pahar? Bineînțeles că toți am fost rău pe lângă cu răspunsurile, vinul fiind din 1989, dar nu a fost condiție eliminatorie pentru a efectua o donație pentru copiii din proiectul Casa Bună.

Cosmin a vrut, probabil, să ne copleșească, și după sekt-ul de final, același cu care a început line-up-ul, a mai deschis și o Champagne Bollinger ca să plecăm obosiți dar fericiți spre case.