Coma e foarte bine

Când eram la școală nu exista bullying, era ”cine se tachinează se iubește”. Și asta îl potolea pe cel care îți spunea oricum altfel decât pe nume. Îl potolea puțin pe cel care te îmbrâncea când îți legai șireturile, pe cel care îți punea piedică în curtea școlii, pe cel care te bloca în vreo baie ca tu să întârzii la ore. Îl potolea pe cel care te imita atât de nerealist că îți era și mai rușine de toată situația. Îl liniștea puțin pe cel care reușea să atragă privirile și să îi strângă pe ceilalți copii în timp ce sublinia că ești diferit – de parcă ai fi vrut să faci parte din același grup cu el. Pentru că asta dezarma cel mai ușor pe cineva, pentru că dacă te iubește înseamnă că e alături de tine, nu invers.

Când eram la școală nu exista bullying, era ”lasă că tu ești mult mai înțelept și nu-l iei în seamă” sau ”dar ce, ți-a făcut ceva, te-a lovit?”.

Au trecut mulți ani și acum putem numi ceea ce se întâmplă în școală, în parc, în grupuri. Bullying. Despre asta este vorba atunci când există oameni care vor să iasă în evidență prin autoritate și putere intimidându-i pe ceilalți. În situațiile acestea există agresori și victime.

Vă las aici ce spune Wikipedia ca să știți că nu mă refer la vreun alint sau la vreo glumiță inocentă.

<<Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Agresorul vrea să fie cel mai cool rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul său. Este temperamental, inflexibil, încrezător și nu îi place să accepte regulile. De cele mai multe ori nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește să domine și să-i controleze pe ceilalți, exagerează în situații obișnuite. Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în mod repetat. Victima (persoana agresată) este copleșită de teamă. Unii elevi sunt predispuși să fie abuzați din cauză că sunt „diferiți”>>

Și așa ajungem la ”Bine”, piesa pe care au lansat-o băieții de la Coma cu tot cu videoclip. ”Bine” este o surpriză pentru fani și așa s-a simțit și la începutul concertului din Control Club când a rulat videoclipul. Nimeni nu a murmurat, nimeni nu încerca să ghicească versurile. Toate perechile de ochi se uitau în același punct. Videoclipul, realizat cu sprijinul Salvați Copiii, este parte a proiectului Video Content și arată confruntarea între copii. Imagini care sunt greu de digerat, nu degeaba la început există disclaimer-ul conform căruia imaginile ne pot afecta emotional.

Nu este o piesă de vară, nu este o piesă pentru pogo, nu se compară cu ”Nu vreau fetițo casă” și nici cu ”Document”, nu este o piesă pe care o pui pur și simplu la vreo petrecere. Din punctul meu de vedere, cele 4 minute și 28 de secunde sunt o ședință de terapie fulger.

Și ascultând piesa după concert, mă gândeam la importanța muzicii. Pur și simplu. Scria Alexandru despre dragoste și muzică și îmi permit să spun aici că muzica este terapie. Pentru că eram considerată ”fata aia ciudată” pentru că ascultam orice altceva de care colegii nu știau, am continuat să acord importanță versurilor care mă făceau să înțeleg că nu sunt singură, spre exemplu.

”Bine” este despre vânătăi interioare. Deoarece cuvintele rănesc și dor mai tare decât pumnul. Mulți dintre copiii agresați la școală de colegii lor nu spun nimic părinților.

Revenind la concert, Coma a cântat până după miezul nopții și a creat cel mai frumos loc de pe pământ. Într-o sală sold-out, atmosfera era acea pe care o regăsesc mereu la concertele lor și pe care o aștept entuziasmată. Toată lumea parcă este prietenă cu toată lumea. Și când încep primele acorduri fiecare se exprimă încercând să nu se lovească de cei din jur. Pentru că la Coma rareori Stai.

Zicea Dan Costea (voce, chitară) la un moment dat: „Dacă dansați aicea, dansați cu grijă să nu vă loviți!”

Despre asta e vorba: grija unuia față de celălalt. Nu degeaba alături de ei sunt puști dispuși să ajute cu orice pot, nu degeaba concertele lor par o reuniune a celor care îl vedeau pe Cătălin Chelemen (voce) la Casa Studenților rupând bilete la primul Coma light, a celor care umpleau Motoarele putând dărâma acoperișul Lăptăriei doar pentru că săreau, a celor care încă n-au 18 ani, dar vin însoțiți.

În Control Club live-ul nu a fost perfect din punct de vedere tehnic. Niște chitare intraseră în vreo grevă, niște microfoane ba voiau să funcționeze, ba se răzgândeau și abia aici vezi ce înseamnă un show 100% natural și sincer: când improvizezi ”Killing in the name of” și apoi totul continuă ca și cum era o regie la mijloc.

Băieții de la Coma sau Cătălin, Dan, Matei, Sorin (adică Gogoașă), Răzvan și Hefe au cântat conform playlist-ului următor:

  1. Orizont
  2. Document
  3. Bine
  4. Montagne Russe
  5. Chip
  6. Un semn
  7. Vezi (acoustic)
  8. În mine in șoaptă
  9. Coboară-mă-n Rai
  10. Stai
  11. La hotar
  12. Cel Mai Frumos Loc de pe Pământ
  13. Nu vreau fetițo casă
  14. Cântă-mi povestea

 

Dacă nu ați fost la eveniment, puteți asculta acasă melodiile, asta așa e, dar nu o să puteți sta la coadă pentru a pluti peste public, așa cum face fata din ”La Hotar”.

 

  Aici totul a fost foarte bine.

 

 

 

2 comentarii
    Cornel

    Si totusi este un soi de bullying sa “dansezi” la un concert intr-un club precum Control, Expirat. Imi aduc aminte cum sareau “strajerii” la concerte in Fire, prin ’99 si 2000, cand incepea cineva sa “danseze”. De ce spun ca ar fi bullying? Pentru ca libertatea cuiva ar trebui sa se termine acolo unde incepe libertatea celui de langa el. De ce ar trebui cineva sa se mute de unde sta pentru acolo “se danseaza”? “Am dansat” si eu si “dansez” cam de cand canta Coma, dar incerc sa o fac acolo unde libertatea mea nu intervine peste libertatea altcuiva.

    Jonny

    Felicitari, v-ati jucat cu succes partea in fenomenul de “pussification” de care vorbea nemuritorul George Carlin acum ceva ani buni. V-ati pus ochelari de cal si ati luat trendul in gura pentru a va alinia cu directia lipsita de sens si logica a datatorilor de like-uri pe facebook. Comportamentul exista de mult timp si nu a fost niciodata o problema reala. Pur si simplu este fenomenul de invatare a abilitatilor sociale. Unii sunt mai violenti, altii nu, unii stiu sa se faca placuti, altii nu, unii sunt mai sociabili, altii mai retrasi. Mai iei o palma, mai dai o palma, inveti ca daca esti nesuferit si repercursiunile sunt mai mari, sau dimpotriva daca esti baiat simpatic si de gasca sansele sa ajungi scarmanat acasa sunt mai mici. Toate astea contribuie contruirea caracterului de mai tarziu, Scopul pentru care militati voi este creerea unei intregi generatii de oamnei fragili, fara coloana si fara capacitatea mentala de a sta pe picioarele proprii, si in ultima instanta incapabili de a face fata situatiilor dificile de mai tarziu. Felicitarile mele pentru pentru rolul jucat, si in final as vrea sa va amintesc ca daca tot ati luat trendul in gura, nu veti mai avea rand sa scuipati cand viitoarea generatie va fi incapabila de orice, iclusiv sa aiba un o parere proprie. Va trebui sa ingititi pana la capat gunoaiele pe care acea generatie le va accepta fara nici o reactie de impotrivire

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.