Complexul Bjork și schema Yorke

Când ajung pe val, anumiți artiști, scriitori, performeri sau trupe, urgentează producția după principiul “bate fierul cât e cald” sau ”acu’ e acu’!” majoritatea insistând, desigur, pe formula care a dat roade, în anumite cazuri epuizând-o până la zaț.

Adevărul este că frica de a nu pierde succesul, pe de-o parte te pune în priză, dar poate duce și la plafonare sau la un manierism răsuflat, fiindcă nu sunt mulți cei care au curajul sau mai degrabă nebunia să se reinventeze imediat după ce au dat lovitura. Asta sună a nesăbuință, dar în esență, secretul creativității se ascunde tocmai în irepetabilitate, în schimbare permanentă, în ruperea tiparelor, iar o maximă a curajului artistic ar fi depășirea tiparelor care te-au consacrat, ruperea criteriilor pe care chiar tu le-ai stabilit și care au avut succes. De ce le-ai rupe? Tocmai pentru că și-au atins scopul, s-au împlinit prin succes, gata, capitol închis, următoarea poveste!

Într-adevăr, rareori vom auzi o formație deja consacrată, care de la un moment dat, de la un anumit album sună cu totul altfel, de parcă ar fi alți oameni. Nu prea se întâmplă. Cine vrea să dea porumbelul din mînă pentru păunul de pe gard? Plus că nu vrei să-ți dezamăgești fanii. E riscant în mai multe sensuri, inclusv financiar.

Deci, consacrarea, succeasul, presupun un soi de plafon. Produsul tău e clasificat, are o amprentă, o linie, sună într-un fel. Totuși, straniu este că mulți artiști consacrați, deja stabili din punct de vedere financiar și deja celebri, chiar n-ar avea nimic de pierdut dacă și-ar schimba radical stilul, imaginea, amprenta. Și atunci de ce nu se prea întâmplă? Făcând abstracție de vechime și oboseala. Ei bine, probabil tocmai perseverența și capacitatea de a se repeta la nesfârșit (concerte, repetiții și iarăși concerte) după mai mulți ani, face imposibilă vreo schimbare radicală a stilului sau a imaginii artistice.

Un exemplu la îndemână: Bjork, una dintre cele mai creative interprete, pe de-o parte se reinventează, dar tot nu poate scăpa de modul ei de a cânta, acele modulații caracteristice, care și-au făcut treaba demult. Asta e, multplicarea reduce din unicitate. Ceva ce se repetă prea mult, cum spuneam se banalizează, chiar dacă tu încerci să împachetezi diferit și ingenios, de la produs la produs.

Alt exemplu, Thom Yorke de la Radiohead. Proiectul său personal chiar dacă e mai electronic și mai minimalist ca rezolvare sonoră, vocea lui plângăreață și melancolică, cu trimiteri la Sigur Ros, nu se schimbă. Deci, cum spuneam, vorbim deja despre ”bătătura profesională” … Poate ai vrea să te schimbi, dar nu mai poți face asta. Și chiar dacă artiștii pomeniți sunt geniali, ei bine, tocmai prin cimentarea amprentei lor s-au plafonat. Nu râdeți. Mulți ar vrea să fie la fel de plafonați precum Bjork sau Thom Yorke, dar noi aici suntem interesați de limite și inovație. Cineva a  marcat un teritoriu, iar apoi, în loc să meargă mai departe, rămâne pe acel teritoriu ca să stoarcă din el totul, cum spuneam, până la zaț.

Că e bine sau rău, nu contează. Cum ar fi o analiză cauzală: dacă basistul formației Metallica, Cliff Burton, n-ar fi murit în 1986, cu siguranță toate albumele Metallica de după ’86 ar fi fost altele. Nu în sensul de sound caracteristic ci diferite, ca produs. Alte piese, nu cele pe care le știm. Să nu uităm, Cliff Burton compunea masiv și avea o influență foarte serioasă asupra lui James Hatfield și asupra celorlalți. Cert e că Metallica a sunat extraordinar și după Cliff Burton și cu siguranță, piesele realizate pe parcurs de Hatfield și Ulrich au pornit inclusiv de la suferința și dorința de a ”justifica sacrificiul” absurd, de a face ceva foarte serios, inclusiv în amintirea lui Cliff Burton.

În încheiere, întorcându-ne puțin la tema de azi, insistând asupra unei găselnițe, asupra unui trend, nu le ajuți prea mult, dimpotrivă, le poți dezumfla sau banaliza. Altceva e dacă vrei să ajungi masiv în circuit, pe bandă rulantă, pobleme de consumerism tratate foarte aprofundat de artiști precum Andy Warhol,  Marcel Duchamp sau Jeff Koons. Adevărul e că manierismul funcționează mai ales dacă e un ”manierism irepetabil” și dus până la paroxism.

 

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine