Am consumat prea mult offline și mi-am imaginat birocrația Internetului 

Cam de când s-a pogorât Internetul printre muritori, acesta a devenit un turnesol excelent pentru o ruptură veche de când lumea, anume cea dintre oamenii care înțeleg chestii noi și cei care cred în primă fază că acestea sunt uneltele Satanei.

E simplu de intuit că Internetul nici măcar nu a fost primul din lista rușinii civilizației pentru unii: telegraful, telefonul, trenul și alte invenții care ne fac astăzi viața mai puțin mizerabilă decât ar fi fost acum 300 de ani au trecut și ele prin același proces de demonizare până când oamenii au acceptat să lase garda jos în favoarea beneficiilor imediate pe care acestea le aduc.

(Telefonul, pe vremea când se credea că te putea spăla pe creier. Sursă: New York Tribune / Library of Congress)

La fel, când Stockton-Darlington Railway, prima cale ferată din lume pentru transportul public de călători, a fost deschisă în 1825, a generat o isterie incredibilă în rândul maselor: foarte curând s-a propagat ideea conform căreia corpul uman nu poate suporta o viteză mai mare de 50 km/h și că, în aceste condiții improprii biologicului, oamenii se pot… topi, iar, în ceea ce privește femeile, se credea că la asemenea viteze uterele acestora pot pica, bine-mersi, din mers.

 

(Instrument artificial de polenizare umană din mers. Sursă: Britannica.com)

Cu riscul de a ne topi organele într-un fondue general de proteine, hai să luăm trenul înapoi către 2018 și să discutăm despre instrumentul total de distrugere: Internetul.

Umanitatea a trecut peste momentele în care se temea de riscurile fizice ale tehnologiilor, însă teroarea evoluției încă apasă greu pe psihicul nostru. Nu se mai stropește routerul cu aghiazmă de ceva vreme, însă ne temem din ce în ce mai mult de implicațiile mutării plenare în virtual, de fake-news, de bulele altora și de extensiile celorlalți în acest mediu.

Dacă materia a fost constrânsă atât de multă vreme de limitările sale, astăzi împrumutăm, cu ajutorul Internetului, câteva atribute importante ale oricărui Dumnezeu care se respectă: omniprezența și aproape-omnisciența.

Așa că astăzi se vorbește și la noi despre reglementarea Internetului, într-o speranță deșartă și evident totalitară de a se încerca oprirea circuitului informațional în natură și, în general, de a-l transforma într-un mediu controlabil. Controlabil de către cine, ați putea întreba, și e o întrebare bună. Având în vedere că Internetul se supune oricum legilor statului și știm cu toții cazuri de infracțiuni săvârșite în mediul online, de exemplu, e oare nevoie de mai mult?

Sigur că e nevoie de mai mult! *râde diabolic cu sunet de tunet pe fundal*

În calitate de suveran al propriului feisbuc, am înaintat câteva propuneri spre a fi reglementate cu prioritate, pentru a nu mai avea un internet ca-n codru, după cum urmează:

– Toată lumea să aibă în buletin, sub CNP, IP-ul calculatorului, care se poate schimba o dată la zece ani. În situația în care ți se fură calculatorul, trebuie să mergi la Secția de Poliție în raza Wi-Fi-ului în care ești arondat și să declari furtul în maxim 24 de ore, altfel vei fi pasibil de amendă;

– Fotografiile de profil se vor executa la aceeași Secție de Poliție; taxa de filtru se va achita la ghișeu și se va aplica pe fotografie de către un specialist acreditat;

– Nimeni nu își va mai putea face conturi pe diverse site-uri fără o adeverință în prealabil. Adeverința se va ridica de la Direcția Generală a Vieții Virtuale (DGVV) și va fi acordată numai după ce ai obținut în prealabil Cazierul internautic;

– Deplasarea în mediul online e un aspect foarte important, de aceea se va înființa Regia Autonomă de Transport Public pe Internet. Vom putea opta pentru diverse tipuri de abonamente, precum cel exclusiv Facebook, rutele virtuale preorășenești Sentimente.ro–Olx–Trilulilu sau pentru abonamentul general. O călătorie implică o logare;

– Cum problema asistaților virtual e din ce în ce mai de actualitate, vor apărea programele prin care poți redistribui un procent din like-urile tale de la pozele cu mâncare sau din vacanță către cei mai nevoiași de pe Internet, spre a primi Validarea Minimă Garantată;

– Internetul și interbrutul vor fi fixate prin lege, pentru a evita eventuale revoluții internautice.

Sigur, ați putea spune că nu e suficient, că avem nevoie de mai multe restricții, de un sistem de justiție independent pe Internet, dar, heihei, trebuie să începem de undeva cu treaba asta.

Cui nu-i convine, să se ducă la loc cu offline, unde nu e nici like, nici share.

 

2 comentarii
    Alexandra Ginescu

    De si am o varsta, pe mine m-a prins noua tehnologie! Folosita cu masura,iti da accesul la o gramada de cunostinte. Iar FB mi -am facut o gramada de prieteni, fosti colegi, elevi sau persoane deosebite! RSS este emisiunea mea preferata!Iti multumesc, pentru colajul cu mesajele pe care vi le-am trimes in timp si mi le-ati dat pe post, de ziua mea! Va iubesc razboinicilor!

    Permalink

    Aa, Mădălina, vocea din spate, cea care a ucis-o pe Lavinia! Ți-am mai citit un articol, nu aveam habar cine ești! Vreau să-ți spun că am citit acest articol convins fiind că este scris de Iulian Tănase, nu știu cum, articolul de dinainte, cel cu Urma, avea numele pus parcă la articolul ăsta. După ce am citit tot textul, am recunoscut stilul lui Iulian, dar nu am înțeles ce e cu numele ăsta la sfârșit. O fi promo la alt articol, mă gandeam eu, comentator cu poză nu mai văzusem până atunci. Hm, click înapoi scria Iulian, iar click înainte, Mădălina NUSTIUCINE, cu poză fițoasă de studio ! Mai jos, Comentariul Alexandrei Ghinescu,despre rss. Și atunci m-a strafulgerat! Memoria s-a trezit “Madalina, spune tu… “, ” ia zi-ne tu Mădălina cum vad femeile… “. Deci tu ești vocea din background care face glume bune in ultimul timp! Vocea care m-a făcut să mă întreb de ce a răgușit Lavinia. Iar despre poza avantajoasă, este una care dezvăluie imaginații pe care câteodată nu le vrei dezvaluite. Nu știu dacă știți dar noi, cei care ascultam, ne facem în cap o imagine așa cum vrem noi despre vocile pe care le auzim, dar nu le vedem niciodată. Mi se întâmplă și pe la job să vorbesc luni de zile, ani, cu persoane pe care niciodată nu le-am văzut. Uneori se întâmplă să mă întâlnesc cu ele. Și de cele mai multe ori dezamăgit. Cam asta mi se întâmplă și cu vocile de la radio. De aceea câteodată, parcă nu vreau să știu a cui este vocea aceea, fiindcă vreau să-mi rămână în cap imaginea mea. Parafrazând ” la cum arăți, ai fi putut să fi și tu ceva mai proastă”, aș spune : La cum arăți, ai fi putut să spui și tu glume mai proaste!
    Dar textul să știi că este al lui Iulian. Așa cum a scris unul, la textul lui, ” îți ascult emisiunea, te cunosc, același stil, aceleași și aceleași chestii, nimic nou, mă plictisești” în opinia mea cam nedrept comentariul, era adevărat, era scris în stilul lui, dar plăcut, amuzant, inspirant. Ăsta, “inspirant” să fie adică explicația din textul tău tănăsian?

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine