(Don’t Think It’s A Relationship, It’s Just A Lift)

O sa precizez de la bun început că mie nu-mi plac filmele-pașaport, romanele-pașaport, textele-pașaport, oamenii-pașaport (cei/cele tip pașaport diplomatic îmi produc urticarie, greață, dureri de cap și ură difuză!).

În general, nu-mi plac chestiile care ‘’vin în întâmpinare’’, care îmbrățișează orizontul de așteptare și, în particular, nu-mi place deloc ‘’unirea în cuget și simțiri’’, nici când e vorba de Halep (trecută cu vederea pentru refuzul ei de a reprezenta România la Olimpiadă), nici când e vorba de situarea pe axul unei gândiri politice, nici când mai moare câte un Philip Roth (ocazie cu care văd și eu ruina în care a ajuns anglistica băștinașă!), nici când îmbrățișam curcubeul (stranie vocabula, totuși), nici când, nici când, nici când… Despre muzică ar fi fost inutil să mai amintesc, deoarece Nomansland este chiar un manual practic despre cum să nu vii în întâmpinare.

Acum, ca în jazz, la temă!!

N-am să vă produc o listă cu muzicienele din jazz, vă puteți delecta și singuri pe o căutare ‘’woman in jazz’’, iar daca vreți una mai apropiată de subiectul J’accuseului de mai jos adăugați și ‘’contemporary’’!

Sincer, nici eu nu ințeleg cum de muzicieni cam de mâna a doua, de nu cumva de-a dreptul răsuflați, fac o Sală Radio plină, iar Sons of Kesmet sau Fire abia au strâns 30 de oameni.

Două note: 1. J’accuse are o rezonanță foarte specială în Franța și 2. Joëlle este îndreptățită fie și pentru că în cele 16 nominalizări, nu a încăput talentul niciunei doamne.

Las feministele catedrocrate să pună mâinile lor fine de filatoare pe chestiunea sexismului în artele contemporane și-i dau cuvântul doamnei Joëlle Léandre:

Scrisoare deschisă pentru Victoires du Jazz

Domnilor,

Nu! Chiar dacă e de mult depășit, prea învechit sau prea târziu, acum, în seara asta, fără să farsez și fără să forțez, refuz să tac, să șterg cu buretele, să uit.

J’accuse și îmi asum singură responsabilitatea de a scrie că e prea mult. Toate aceste Premii, aceste Disticții, aceste Victorii ale Jazzului (mai degrabă Infrângeri ale jazzului), îmi atrag atenția și mă împing la reflecție. Sunt dezolată, dar văzând rezultatele Victoriilor jazzului și dând cu ochii de acești 15 pinguini uniți și zâmbind dincolo chiar de talentul lor (îi cunosc pe mai mulți dintre ei și chiar cânt cu unii), toate aceste lucruri mă pun pe gânduri.

Cum se face că printre nominalizații anului 2017 nu se află nicio femeie, nici tânâră și nici mai puțin tânără? Este o provocare? Un joc? Un jemanfișism? Ce juriu decide asta? Casele de discuri, agenții sunt în spatele acestei tărășenii? Cum se face că în secolul al XXI, iată, încă o dată, nicio femeie nu este nominalizată? Ce fel de mascaradă e asta, acest arhaism, aceste decizii demne de saloanele cu peruci pudrate?

Jazzul nu a încremenit în 1950. Câte unii, și câte unele!, îndrăznesc, propun, provoacă și-și pun întrebări legate de forme, structuri, instrumentații, ritmuri și timbre… și de câte și mai câte… Jazzul nu a fost altceva decât întâlniri, risc și aventură. Ce înseamnă bâlciul asta?

Oare nu vă gândiți că o femeie poate să gândească, să compună, să aibă proiecte, grupuri, să fie lider…. să bată drumurile să-și prezinte muzica? Oare unde suntem? Cum vreți ca o tânără care iese (sau nu) de pe porțile conservatorului, cântând minunat la clarinetul, saxofonul sau pianul ei să nu aibă acest sentiment? Ar putea să fie atrasă de altă muzică: mai liberă, mai creativă, poate avea chef de aventură, poate avea curiozitatea de a merge în altă parte.

A fi atrasă de Jazz (căci Jazzul a fost întodeuna o muzică creativă, restul… să nu dezvolt aici, deși aș putea…). Pe scurt, să iubească această Muzică și să vadă și să citească iar și iar rezultatele voastre masculine! Nu vă interesează? Sorry, e o rușine… V-am spus că îmi asum singură riscul de a vă scrie și o fac! Veniți-i în întâmpinare, ascultați-o! Fiți curioși în loc să vă lipiți unii de alțiii… să vă aglutinați în bistrourile voastre cu prietenii voștri și cu puterile voastre mărunte. Da, asta-i mânie.

Am 66 de ani și de 41 de ani sunt pe drumuri, în toată lumea, cu camarazii mei (și câteva camarade), cântând, creând, inventându-mi muzica… chiar urlând! Credeți că eu i-am chemat pe Steve Lacy, Anthony Braxton, George Lewis, Peter Brötzmann sau Marilyn Crispell și pe atâția alții din Europa (sau pe unii mai tineri) ca să cântăm împreună Mozart sau Monteverdi?

Stop! Asta-i dorință, dorința de a fi, de a fi tu însuți, de a crea. Este și factorul colectiv, unde improvizația e de bază, Bărbați și Femei, Femei și Bărbați – și asta e toată istoria Jazzului!

Acum, cu femeile, nu uitați! Nu le uitați! Sunt strălucitoare, puternice, sunt incomode, pline de talent, de surprize, câteodată râd sau sunt tocilare.

Orvoar! La bună vedere!

Joëlle Léandre – decembrie 2017

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine