Fetița care înflorea

A fost odată o fetiță care a stat cu privirea în pământ vreme îndelungată, către rădăcinile ei. Nu văzuse decât pământul, vorbise cu pietrele și le zâmbise furnicilor. Uneori, se certase cu ele pentru că obișnuiau să se cațere până în vârful capului și apoi pe firele ei de păr, până la cer. O deranjaseră atunci, mai târziu înțelesese că ele îi arătau drumul. O înțepau usor cu cleștișorii lor doar ca să-i atragă atenția, iar ea le alunga furioasă, răzbunându-se pe cineva, care nu mai avea față. Rămăsese în urmă doar gustul amar al suferinței. Într-o zi, se aplecă cu privirea și mai aproape de pământ, mai să se fi scufundat înăuntrul lui și văzu o furnică pe care o lovise. Avea un picioruș rănit, și se tot plimba înainte și înapoi amețită, răsturnându-se cu picioarele în sus și rostogolindu-se înapoi. O luă în palmă și o urmări cu privirea, o ridica ușor atunci când se rostogolea și cu o voce neauzită îi șoptea să se facă bine. Se simțea mică, singură, neajutorată, dar cu o dorință imensă de viață, de ceea ce primise atunci când își deschisese ochișorii aici pe pământ. Era al ei, îi fusese dat. Cu o singură condiție, să iubești tot ceea ce întâlnești fără să întrebi de ce. Ăsta era singurul lucru pe care și-l amintea. O voce puternică, care îi spunea,

Să înveți să iubești orice ți s-ar întâmpla și să iubești oricât de mult ți s-ar spune că e altfel.

Bine, bine, dar ce e iubirea? Ai să știi, îi răspunse vocea.  Ești fără de răbdare. Să iubești fără să o chemi iubire, să ierți fără să o chemi iertare.

Intrase în viață iubind, zâmbind, privind cu ochii mari pământul pe care călca, desenând soarele în nisip. Călca și fiecare pas îi era acoperit de bucurie, pentru că asta era. Încercați să priviți o floare și apoi începeți să îi adăugați petale și frunze de la alte flori și să le lipiți cu lipici de frunzele ei din dragul și dorința de a o face mai frumoasă. O să renunțe la o frunză și o să se nască alta în loc, o să arunce petalele, pentru că nu sunt ale ei. O să moară și o să crească la loc. Atât de puternic este ceea ce ființa noastră este. Încercați apoi, din dorința de a schimba lumea să adăugați furnicilor aripi. O să prefere să moară decât să aibă aripile voastre și apoi, într-o zi, poate o să se întoarcă fluture, pentru că i-ați dat totuși o idee bună, iar voi e posibil să fiți deja furnici cu aripi lipite.

Știu cât ai suferit copile, știu cât a durut, a trăit în mine fiecare fărâmă de durere pe care ai simțit-o vreodată, dar totul a fost ca să înveți ce înseamnă să iubești.

De ce, Doamne răsuna în mintea fetiței, de ce un copil trebuie să sufere atât de mult? De ce? Și era tăcere.

Pentru că așa se sparg inimile împietrite de generații, copilă, îi răspunse vocea. Pentru că doar așa o să curgă apa. Pentru că numai cine acceptă să sufere atât de mult înțelege ce înseamnă iertarea. Și nu poate fi pusă în cuvinte nici iertarea, nici durerea, ele știu exact ce au de făcut încă de la începuturi, își urmează calea chiar dacă sub ochii lui se vede durerea, chiar dacă se uită către insuportabil, și e fata lui cea care plânge. Și e sufletul lui cel care e sfâșiat, ea nu își dorea decât să se joace cu soarele. Acceptă ca un copil trimis să râdă cu ochii în soare, acceptă ca el să sufere, pentru că e și durerea lui, e durere de părinte, mai presus de părinte. Acceptă pentru că ceea ce am creat noi e mult prea găunos ca să fie străpuns de o altă inimă în afară de cea a unui copil care râde cu ochii în soare. Pentru că știe despre soare și știe despre stele. Le știe pentru că sunt casa lui. Și știe că privind acolo atunci când doare o să găsesască iubirea pe care a căutat-o de sute de ani. Ce ironie, să cauți iubirea ani, care s -au pierdut de timp, și într-o zi să o găsești în tine.  Să afli că ai bătut atâta drum, având ceea ce căutai în tine. Să afli că tu, așa cum ai fost, ești pregătit să mori, pentru că aripile lipite au început să se desprindă, la fel și frunzele.

Dar de ce?

Pentru că altfel nu ai să știi niciodată cum e să te ții în brațe, pentru că altfel nu ai să poți să te privești cu toată iubirea de care e capabilă o inimă, care poate ajunge dincolo de cer cât noi am inspirat și expirat, pentru că altfel la urechile tale nu o să ajungă niciodată cântecul unei furnici căreia i-am lipit aripi, și se stinge sub ochii tăi pentru ca tu să vezi cerul.

Doar că ea și-a dorit ca tu să fii capabil să-l vezi cu adevărat.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine