La începutul săptămânii am lansat cea de-a treia temă a celui de-al șaselea sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: „Un credincios și un ateu intră într-un bar. Ce se întâmplă? ”
Concursul se încheie duminică, 7 aprilie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineaț[ de luni, 8 aprilie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Se cunoscuseră pe când festivalurile pentru motociclişti erau încă la modă, înainte de era trotinetelor electrice, a meniurilor keto şi a muzicii uniforme. Se plăcuseră în modul acela în care se plac sufletele nepretențioase, fără grijă pentru detalii. Unul era single, celălalt era combinat, unul avea un chopper, celălalt o Hayabusa, unul asculta progresiv, celălalt metale grele. Mihai bea vin, Andrei era fan bere. Cu toate astea, acel ceva nevăzut care naşte simpatii sau antipatii a lucrat pentru ei în primul sens, aşa că schimbul unei anvelope explodate pe un drum de țară s-a transformat într-o prietenie trainică.
Din când în când evadau din plictiseala nisipoasă a job-urilor din multinaționale şi străbăteau împreună țara sau continentul, oprindu-se în sate pitoreşti sau la festivaluri rock de modă veche. Nu aveau o gaşcă extinsă. De fapt, amândoi erau firi solitare, iar asta face cu atât mai greu de explicat legătura care se stabilise între ei. Ziua aceea epuizantă, cu 1500 de kilometri parcurşi în inima Europei, s-a încheiat pe un drum național francez. Era trecut de miezul nopții când au oprit în orăşelul cochet şi adormit. Un singur motel era luminat şi afişa locuri libere. După ce s-au cazat au dorit să cunoască mai bine locul, aşa că au intrat pentru o tratație în barul motelului. O atmosferă veselă i-a înconjurat, la care contribuia şi zâmbetul barmaniței care le sorbea din ochi costumele de piele. Nu erau mulți clienți la ora aceea, doar într-un colț mai întunecat un cuplu de gen incert se pipăia de zor. Andrei zâmbi şi-i făcu cu ochiul lui Mihai:
– Ia uite-i pe ăştia, preacuvioase! Ce zici, sunt abonați la iad?
– Fă-mă Dumnezeu şi îți voi răspunde, frățioare! De unde vrei să ştiu eu?
Se aşezară şi Mihai comandă în franceză o bere şi un pahar cu vin.
– Ieteteeee, musiu! V-au învățat limba iluminiştilor la biserica, ai? Nu contravine cu dogmele?
– Cultura nu contrazice credința, Andrei, ci o întăreşte. La fel şi ştiința. Ştiința onestă, nu ideologia.
– Băi Mihai, hai să ciocnim întâi vinul şi berea, că vreau să te întreb ceva. Noroc!
– Să trăieşti!
– Uite, măi Mihai, tu ştii că eu sunt ateu…
– Să fii sănătos! Dumnezeu te iubeşte la fel de mult.
– Hai că pe asta n-o cred. Adică eu îl resping şi El mă iubeşte, cum vine asta? Dumnezeu e nebun?
– Da, Dumnezeu e nebun de dragoste pentru oameni. E o iubire pe care nu o putem înțelege, ceva dincolo de noi. Din când în când, foarte rar, câte un om e atins de acea iubire de nedescris şi atunci viața lui se schimbă, iar câteodată lasă totul şi îi urmează Lui.
– Aşa ca tine, pe motor? Hahahahaaaa!
– Nu trebuie să fii deosebit față de ceilalți oameni ca să-L iubeşti. Se vede nu din înfățişarea exterioară, ci din fapte.
– Aaaaa, deci d-aia nu ai tu gagică? Ca să nu păcătuieşti?
– Păcatul nu este ceea ce cred oamenii azi despre el.
– Hai, zi! Asta vroiam să te întreb adineauri. Mă uitam la ăia doi din colț, înainte să fac mişto de tine, şi mă întrebam: ce fac ei acuma e păcat? Ce zice Şeful?
– Uite, Andrei, să zicem că tu ai un copil…
– Aoleu! Sai aşa! Mai vreau să copilăresc eu puțin!
– Nu, mă, ipotetic vorbind. Ai un copil şi-l iubeşti ca pe ochii din cap. Acum, dacă fiul tău face tâmpenii, nu-l mai iubeşti?
– Ba da, cum să nu!
– Îl iubeşti şi dacă intră la închisoare?
– Da, dar mi-ar fi tare greu fără el!
– Bun. L-ai ajuta să iasă de acolo, chiar dacă ar trebui să te sacrifici pentru asta?
– Cred că da…dar ce are a face asta cu păcatul?
– Păcatul este închisoarea unde tu intri prin faptele tale şi care te desparte de Dumnezeu. Păcatul este despărțire, întoarcerea spatelui către Cel care ți-a dat viață. Hristos s-a suit pe cruce şi a fost scuipat, batjocorit şi omorât din dragoste pentru tine, pentru toți oamenii. Ieşirea din închisoare a fost plătită cu sângele Fiului lui Dumnezeu. Asta înseamnă cuvintele: Cu moartea pe moarte călcând.
– Hai la somn, că nu m-ai convins. Mai povestim şi mâine.
Mâine a fost o zi scurtă pentru cei doi prieteni. Tirul care i-a lovit din plin la intrarea în România avea, şi el, destinația Franța. Aflați amândoi în comă, cei doi prieteni nu aveau cum să afle că doar unul dintre ei avea şanse de supraviețuire, doar prin intermediul unui transplant. Cu acordul familiei, acesta s-a efectuat cu succes.
Andrei e bătrân acum. Din când în când, duminica, după slujbă, se opreşte în cimitirul bisericii şi pune o lacrimă şi o floare la mormântul celui care i-a salvat viața. Pe crucea simplă de lemn se pot citi, sub numele Mihai Anton, următoarele cuvinte: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13).
Sursă foto cover aici.
