George Sahoțeanu / Mai contează?

Ce să scriu despre țara în care m-am născut, dacă cineva a hotărât deja cum să sune textul câștigător?

Să o fac bășcălios, așa cum se poartă, băieți? Să scriu Dumnezeu cu literă mică și să nu spun nimic despre cei care s-au jertfit pentru ca noi să putem să facem mișto cu sufletele goale? Nu-mi place bășcălia, imi place umorul românesc. Caragiale cred că lăcrima atunci când descria nesimțirea și incultura poporului său de mitici și țațe. El era ca un chirurg care-și operează părintele, sperând ca prin durere să-l vindece. Noi râdem ca proștii de celălalt, bălăcindu-ne în mediocritate și în lașitate. Și sfinții au umor, da, ăia care cred în personajul despre care zic filosofii hipsterilor că e o iluzie. Râsul sfinților este blând, nu doare. El e firesc, dar firescul țării noastre a fost înghițit de nefirescul din noi.

Nu-mi place că România a devenit o scenă pe care un regizor dement montează un spectacol unic în istoria teatrului: unul în care și-ar dori ca, la sfârșitul reprezentației, să nu mai existe public. Poanta este că nu vor mai exista nici actori. Doar scena și regizorul.

Sună pesimist? Psihotic? Imi place că mai există în România oameni gata să se jertfească. Pentru țară, pentru oameni. Imi cer scuze, sună prea patriotic sau prea radical? Este vorba, desigur, despre o jertfă spirituală, la ce altceva v-ați gândit? Să rămâi aici, atunci când toți prietenii tăi au plecat „la mai bine” este un sacrificiu. Să-ți crești copiii într-un sistem bolnav este, deja, o jertfă. Străbunicul meu a luptat în ambele războaie. În al doilea a fost mitraliat și, golit de sânge, înainte să fie îngropat a apucat să strige, cu ultimele puteri. A stat trei ani într-un spital militar și, când s-a întors acasă, invalid, comuniștii i-au suspendat pensia pentru că luptase pe frontul de est, împotriva rușilor. Între timp, acasă, bunică-mea și fratele ei mâncau pâine făcută cu făină din semințe de mătură amestecată cu rumeguș. Ce este ceea ce facem noi pe lângă ceea ce au făcut ei?

Nu-mi place că azi, în România, ne rușinăm de eroii noștri. Ascundem și cosmetizăm faptele lor pentru că nu e corect politic. Nu-mi place că puricii au monopolizat discursul despre patriotism și-l fac să sune fals, încasând bani pentru asta și prostind lumea. Un spectacol, așa cum am mai spus. Îmi place, însă, că mai sunt oameni ai acestei țări care nu se lasă prostiți. Tăcuți, lăcrimează atunci când văd că maculatura editurilor celebre care înjură România și pe eroii ei se vinde ca pâinea caldă. Suferă în tăcere atunci când generația tânără crede că n-ar trebui să mai existe granițe și că toleranța este mai mare decât iubirea aproapelui. Vă deranjează cuvintele scrise cu amărăciune? Credeți că ar trebui s-o ardem suprarealist și să scriem despre modernitatea demersului miștocăresc la adresa credinței și sacrificiului acestui neam? Sondați-vă puțin inconșientul: aparatul psihic v-a fost modificat, idei care nu erau ale voastre acum vă definesc viața. Ce folos veți avea dacă, inteligenți fiind, v-ați irosit inteligența în jocuri de cuvinte fără să faceți nimic constructiv, doar dărâmând? Din când în când, ceva din interior strigă, conștiința mustră: parcă nu-i chiar așa bine să distrugi credințe, oare ce punem în loc?

Nu-mi place că azi suntem dezbinați și că până și străinii se miră cât de tare ne putem disprețui țara, de parcă n-am fi români. Îmi place că România are putere să-i preschimbe chiar pe acei străini în români. Ei devin apărătorii valorilor pe care noi înșine le aruncăm la gunoi.

Mai contează, băieți?

……………………………………………………………………

La începutul săptămânii acesteia, am lansat cea de-a două temă a concursului Vocea Ascultătorului: Ce vă (mai) place la România? Ce nu vă place?.

Textul lui George Sahoțeanu este unul dintre cele finaliste. Câștigătorul va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață, luni, 2 aprilie. 

Baftă!

4 comentarii
    Carmen

    Unul dintre cele mai sincere articole pe care le-am citit în ultima perioadă în mediul online. O radiografie a ceea ce am ajuns să fim. Multă baftă tuturor celor care scriu onest!

    Marinela Mihaila

    Bravo George! Trista dar, adevărată radiografia pe care o faci societății românești. Sinceritatea și obiectivitatea îți caracterizează scrisul!

    Pana Laurentiu

    Sunt plecat de aproape trei ani, la scurt timp am început sa ma simt vinovat , sa ma simt un las , ca in loc sa ma bat cu morile de vânt pana la ultima suflare , am hotărât sa plec , renegand tot ce înseamnă roman. Aproape, in adâncul sufletului iubeam tot ce înseamnă România . Si odată cu plecarea , am văzut si vestul care mi-a părut pana atunci ca un loc mult mai verde , un loc cu oameni mai înțelepți , mai drepți, mai credincioși …. Așa te lovește adevarul , când da , da tata . Am văzut de ce e in stare vestul , valorile lui sunt mai seci decât orice , oamenii sunt tot câini , dar unii care îți zâmbesc înapoi . Sa vezi atunci durere ce te cuprinde , sa vezi atunci ce plângi ca Petru după lepădare , sa vezi atunci cât timp îți ia sa domolești durerea, când orice cântec românesc îți stârnește izvorul lacrimilor , când devii al mai mândru roman și-ți lauzi neamul , Tradițiile și valorile cu orice ocazie printre străini . Și România devine un vis de îndeplinit , așa cum era vestul înainte .

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine