Nu uitați, cu cât banii dvs. stau mai mult în bancă, cu atât se află mai mult în rotație. De fapt, banca nu salută creșterea vitezei de retragere a banilor. Logic, nu? 🙂 În acest sens, bancomatul ideal este cel care nu merge. Și dacă merge, atunci să meargă cât mai lent și să ceară cât mai multe informații suplimentare. Cu alte cuvinte, bancomatele din viitor vor fi proiectate în ciuda progresului tehnologic. Vor fi mai mari, mai lente si se vor strica ma des. N-ați auzit de ARL, Algoritmul de Rugină și Lentoare? E foarte avansat, rupe tot!
Hai să ne imaginăm cum va fi, dacă nu e deja. Deci, vom ieși din casă și vom merge la primul bancomat cu senzația că încă mai e ceva pe card. La bancomat, desigur, va fi coadă, fiindcă bancomatul va merge foarte lent și va avea butoane în plus, ca să ne simțim mereu începători. Dacă nu vom avea răbdare, vom căuta alt bancomat, iar senzația că mai avem bani se va prelungi.
La următorul bancomat nu va mai fi coadă, dar asta pentru că nu va funcționa.
Numărul de bancomate stricate va fi menținut la un anumit nivel, așa cum este menținut traficul de droguri, armament sau carne vie.
Bancomatele vor fi proiectate (daca nu sunt deja) să se strice când trebuie. Dar când trebuie? Oricând, fiindca în decalogul bancomatelor este scris negru pe alb: cu cat retragi mai târziu, cu atât mai bine! Deci, căutam un al treilea bancomat. Coadă medie, ne vine rândul, băgăm cardul.
Alegem limba, sexul, înălțimea, numele, religia. Băgăm pinul, apoi pinul de rezerva si hiperpinul.
Bancomatul toarce vreo două minute, apoi ne întreabă: Nu vă supărați, de când ați căzut în mrejele materialismului? Orice am răspunde, bancomatul se va bloca fără să mai returneze cardul.
Senzația că poate mai avem bani se întinde, dar e combinată cu spume de furie. Din prostie lovim bancomatul, apoi ne uităm dacă ne-a văzut cineva. Normal că ne-a văzut. E un militant pentru drepturile bancomatelor, însoțit de supervizorul de retrageri. Se apropie amândoi. Supervizorul de retrageri atinge într-un fel anume bancomatul, iar acela scuipă cardul.
Ne revoltăm. Militantul pentru drepturile bancomatelor ne sfredelește cu privirea. Supervizorul de retrageri ne zâmbește cu amărăciune și ne întreabă: Cat doriți să retrageți? Păi, nu știu dacă mai am ceva pe card. Nicio problemă, zice supervizorul, spuneți-mi cam cât ați dori să scoateți si se rezolvă, chiar dacă pe card nu mai e nimic.
Și dacă vreau zece meleoane? Supervizorul se uită la militant, militantul scoate portofelul, supervizorul numără zece milioane și ne dă banii. Ochii cât cepele, nedumerire totală. Și cardul? Cardul rămâne la noi, pentru verificări. O să vă anunțăm noi ce și cum, chiar dacă de azi a intrat legea nedivulgării! Ochii cât cepele partea a doua: Poftim? Ce mai înseamnă și asta? Ei bine, domnule, legea nedivulgării se extinde și asupra întrebărilor de acest gen! O zi bună vă dorim, intens, vă dorim!
