Astăzi este ziua de naștere a formației URMA și a lui Mani Gutău, solistul personal al formației. Nu, Mani și URMA nu s-au născut în același an, doar în aceeași zi. La întrebarea, deja clasică, ce-a fost mai întîi, Mani sau URMA, răspunsul este: Mani. Mani a fost mai întîi. El este, practic, tatăl natural al URMEI. Poate exista URMA fără Mani? Nu poate! Poate exista Mani fără URMA? Poate că ar putea, dar n-ar avea nici un haz. Mani și URMA sînt ca jumătățile unui androgin, doar împreună au sens pe scenă, poate chiar și pe scena vieții, deși pentru Mani există viață și în afara scenei.
Rîndurile alambicate de mai sus sînt un mic omagiu pentru acest rapsod bucovinean longilin, de o timiditate debordantă în viața reală, dar care se transformă ca prin farmec într-o bestie dezlănțuită atunci cînd se înarmează cu chitara, vocea și soldout-ul.
La mulți Mani, ani! Oops… La mulți ani, Mani! În seara asta, zeci și sute de autobuze încărcate cu fani îți vor lua urma la Clubul Țăranului Român doar pentru a te vota în funcția de președinte al zilei tale de naștere.
La multi ani, Mani! La cat mai multe albume si concerte!