!!! Azi e text mult.

De fiecare dată când vine vorba despre sport discuțiile devin foarte complexe. Și asta pentru că fiecare dintre cei care aleg să meargă pe drumul ăsta are alte scopuri în minte. Dar cu siguranță fiecare dintre cei care vor să facă sport și doresc aprofundarea complexității derivate din acest fapt are nevoie de un plan bine stabilit. Cartea despre care vorbesc în rândurile de mai jos și care urmează să fie lansată pe 12 iunie în România are menirea de a rezolva o serie dintre problemele cu care se confruntă cei care fac sport zilele astea, idiferent că vorbim de mare performanță sau pasiune. Într-un punct îți dai seama că trebuie să abordezi situația complex.

„Cartea “Performanță în sport” reprezintă o premieră la nivel global, întrucât abordează multidisciplinar educația sportivă, punând accent atât pe condiția fizică și mindsetul sportivilor, cât și pe dezvoltarea abilităților de comunicare și educație financiară.

Cuprinde 5 capitole: “Comunicare și brand personal”, “ Psihologie”, “Nutriție”, “ Educație financiară” și “ Refacere” și adresează sportivilor, părinților și antrenorilor.

Cartea este una dintre inițiativele proiectului educațional dedicat sportivilor – EGOAL. Și mai multe informații găsiți pe www.egoal.ro.„

Mai jos vă las câteva dintre rândurile și abordările din carte ca să vă faceți o idee mai clară despre ce urmează să aducă ea în viața noastră.

“BRANDURI NEVALORIFICATE DIN MOTIVE OBIECTIVE

Nadia Comăneci ramâne una dintre cele mai faimoase gimnaste din istorie cu acea primă nota de 10 pe care a luat-o la paralele, la Jocurile Olimpice de la Montreal, pe 18 iulie 1976, după un exercițiu fantastic. A fost supranumită – Zeița de la Montreal! Ilie Năstase a fost primul lider mondial ATP. Gheorghe Hagi e singurul fotbalist român care a jucat și la Real Madrid, dar și la Barcelona. Elisabeta Lipă a fost declarată în anul 2000 cea mai bună canotoare a secolului, de către Federația Internatională de Canotaj. Șefa de azi a Agenției Naționale pentru Sport a câstigat 5 medalii de aur, 2 de argint și una de bronz la nu mai puțin de șase editi ale Jocurilor Olimpice consecutive. Iolanda Balaș a dominat proba atletică de săritură în înălțime în anii ’60. Iolanda Balaș a fost deținătoarea recordului mondial, pe care l-a ridicat de la 1,75 m la 1,91 m, și, de asemenea, a cucerit medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960. Lia Manoliu a câstigat medalii la trei ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice (1960,1964,1968) în proba ei favorită, aruncarea discului și a deținut zeci de ani recordul de longevitate olimpică. Cu toate acestea, Nadia, Hagi, Ilie Năstase, Elisabeta Lipă, lolanda Balaș sau Lia Manoliu nu se bucură de aceeași notorietate ca sportivii din ziua de azi. Ce contracte comerciale ar fi avut ei, dacă ar fi trăit în zilele noastre. Nu e că nu au fost cunoscuți și recunoscuți din punct de vedere al valorii sportive, dar din punct de vedere al brandului personal, cei de mai sus sunt aproape total nevalorificați. Cea mai bună canotoare din istorie are 1421 de urmăritori pe Instagram și 13K pe Facebook.

Avantajul noilor generații! Dacă nu vrei să rămâi doar un sportiv foarte bun, sunt sigur că vrei să și monetizezi tot pachetul. Și mulți dintre voi au și început asta, fie că au deja un sponsor tehnic de la care-și procură echipamentul gratis, fie că au un partener din zona de travel care le asigură transportul sau cazarea, asta inseamnă că ai început deja să te monetizezi. Bravo!”

Cum relaționăm cu presa? Jurnaliștii ne pot fi prieteni?

Ne supărăm, ne convine să credem că le suntem superiori, nu vrem să-i vedem în fața ochilor, mai ales în momentele în care ne este greu, momentele care ne dezavantajează. Nu, nu este vorba despre suporteri, firește, este vorba despre jurnaliști. Uneori îi privim ca pe dușmanii de clasă, e fix acela care îmi vânează toate greșelile, care mă pune în dificultate, care urmărește să îmi facă rău. Cel care relatează despre adversarul sau adversarii mei cu mai multă îngăduință, care are o relație de prietenie cu X sau Y, care pe mine nu mă place deloc, și cu asta basta. Nu am ce să îi fac, nu o scot la capăt cu el niciodată. Să îmi amintesc că a scris sau a vorbit frumos despre mine? Nu mă interesează! Oricum, mie nu îmi pasă! În întreaga mea carieră am auzit din partea sportivilor de nenumărate ori acest discurs, despre colegi de-ai mei, iar ei au auzit același lucru despre mine. Nimic nou sub soare, chiar dacă avem același soare. Nimic mai greșit să plecăm de la această ipoteză, cu această prejudecată, apriori, să îi vedeți pe jurnaliști ca fiind dușmanii voștri. Sunt doar niște oameni pasionați de jobul lor, unii mai talentați decât alții, la fel ca în orice alt sector de activitate, sau ca în sport, oameni care își fac meseria onest și înțeleg foarte bine care e rolul lor. Livrează informație și cunoaștere. Comunicare – Ioana Cosma 37 Când un jurnalist face un interviu de excepție, nu îl face pentru el și familia sa, îl face pentru instituția de presă la care lucrează, pentru fanii acelui sport și, în mod particular, pentru fanii acelui sportiv. Aceasta este meseria lui, încearcă să-l înțeleagă pe sportiv, să-i înțeleagă stările, să-i înțeleagă emoțiile, iar asta se reflectă în câte întrebări îi adresează, chiar dacă momentul e unul delicat. Jurnaliștii înțeleg cel mai bine nevoia de comunicare, de prietenie dacă vreți, între ei și subiecți. E mai simplu pentru ei să comunice cu oamenii pe care îi cunosc sau cred că îi cunosc mai bine, de aceea uneori vor dori să fie prieteni cu voi. Iată câteva reguli pe care le-aș urma….La prima dintre ele țin chiar foarte mult. 1. Privește presa ca pe o extensie a activității tale! Da, trebuie să ai o relație bună cu presa. Nu ca să te avantajeze, ci ca să te înțeleagă mai bine, ca să știi că mesajul tău ajunge corect la proprii tăi fani. Doi oameni care se cunosc deja, cu siguranță vor comunica mai eficient. Așa că privește jurnalistul din fața ta ca pe un om care îți face legătura cu suporterii tăi. Dacă vrei un exemplu plastic, privește presa ca pe un “telefon”. În fond, vorbești cu cei care te urmăresc prin intermediul lor. Ei sunt, de fapt, traderi de informații, o obțin și o vând mai departe. 2. Fii onest cu presa. Dacă uneori chiar nu te simți bine și nu vrei să vorbești, vorbim de mediul controlat, după o competiție, cere-ți cu sinceritate scuze și spune de ce ai vrea să lași discuția pentru altădată. Unul dintre profesorii mei din școală, cu o reputație de om dur, dar foarte pregătit, a intrat în clasă la un moment dat cu o cană de ceai. Din greșeală a dat cu mână peste cana așezată pe catedră și a vărsat ceaiul pe el. A râs, a glumit pe tema 38 EGOAL- Performanță în sport asta și ne-a dezvăluit cât de neîndemânatic este uneori. Acela a fost momentul în care ne-am schimbat perspectiva despre el. Până la urmă era doar un profesor, nu era un super om și nici nu voia să-l percepem ca pe un dur. A devenit cât se poate de uman în ochii noștri pentru că a fost natural și sincer cu noi. Dacă ți se întâmplă ceva de genul acesta în fața jurnaliștilor nu dramatiza, râde, glumește, asumă-ți și mergi mai departe. Și ei sunt tot oameni, sigur au pățit același lucru la un moment dat. Nu ești perfect, nimeni nu este, iar dacă faza respectivă este filmată și ajunge în fața suporterilor nu e nicio dramă. Practic, devii mai uman. Fii natural, nu încerca să maschezi, a greși este cât se poate de natural pentru oricare dintre noi. 3. Nu trebuie să fii prieten cu jurnaliștii … deși cele 2 activități nu se exclud una pe cealaltă, dar privește-i ca pe niște profesioniști și arată-Ie respectul pe care și tu îl aștepți de la ei. Nu fii arogant, niciunuia dintre noi nu îi face plăcere să stea de vorbă cu o persoană care este arogantă. Chiar și atunci când ți se pare întrebarea nepotrivită sau slabă, fii generos, imaginează-ți că a avut o zi grea, la serviciu, acasă, răspunde cu îngăduință. Gândește-te că la finalul zilei nu pleacă acasă cu un card pe care are un interviu cu tine, îl predă în redacție, șefului de tură, redactorului șef. Și el are superiori, și el are obligații, deci își face doar treaba. Așadar, vrei respect, oferă respect! 4. Fii concis și nu răspunde niciodată la întrebări ipotetice. Prima femeie din Danermarca care a devenit premierul țării nu a răspuns niciodată la întrebări ipotetice. (Helle Thorning-Schmidt este un om politic danez, prim-ministru al Danemarcei între 3 octombrie 2011-28 iunie 2015, wikipedia). Thorning-Schmidt a răspuns de fiecare dată cu zâmbetul pe buze la întrebările ipotetice “știți că nu fac asta niciodată, vă mulțumesc”. Întrebările cu caracter ipotetic se transformă în adevărate Comunicare – Ioana Cosma 39 capcane de foarte multe ori. Cum ar fi să fii antrenat de antrenor X? Ce ai face dacă ai ajunge la clubul Y? Ce vei face dacă te vei califica la competiția Z? Evită elegant răspunsurile. 5. Nu uita de ce ești acolo. Faptul că stai la un moment dat în fața presei se datorează faptului că ești un sportiv remarcabil, dar nu stai în fața jurnaliștilor din postura de om. Simon Sinek, strateg în leadership, vine cu o poveste cât se poate de elocventă în acest sens. “Invitat la o conferință, un fost secretar de stat american își amintește că fusese invitat și în anul precedent, doar că atunci era în funcție.“ Am călătorit la clasa business, am fost luat cu o mașină elegantă de la aeroport, s-au făcut rapid procedurile de cazare, am fost așteptat imediat la masă în restaurant. A doua zi dimineața am fost așteptat în holul hotelului, o altă mașină elegantă m-a adus la această locație, am fost imediat dus în culise, am cerut o cafea, iar aceasta mi-a fost servită într-o ceașcă de porțelan de calitate superioară. Acum nu mai sunt în funcție, dar am fost invitat la această conferință. Am călătorit la clasa economic, am luat un taxi până la hotel, nu m-a așteptat nimeni, am stat la coadă la recepție pentru procedurile de cazare și mi-am comandat singur cina în camera de hotel. De dimineață am comandat un Uber, am ajuns aici, am găsit singur drumul către culise și am întrebat dacă îmi poate oferi cineva o cafea. Am fost îndrumat către aparatul din colț. Cafeaua mea e acum într-un pahar de unică folosință” Așadar, biletele la clasa business, mașina elegantă și cafeaua în ceașcă de porțelan de calitate au fost exclusiv pentru funcție, ne reamintește Sinek. Același lucru se aplică și în cazul vostru. Doar pentru că sunteți sportivi remarcabili ajungeți în fata presei. Nu uita că azi poți primi o cafea într-o ceașcă de porțelan, peste câteva luni te poți mulțumi cu o cafea servită într-un pahar de unică folosință. 40 EGOAL- Performanță în sport 6. Uneori trebuie să faci și anumite compromisuri. Spre exemplu, pentru a avea o atmosferă destinsă la propria-i nuntă, Simona Halep a oferit declarații înainte de eveniment, în limita a 15 minute, ulterior a oferit imagini de la eveniment. Astfel, a ținut presa tradițională, dar și pe cea tabloidă, la distanță. Uneori, cea mai bună cale pentru a te putea bucura, și pentru a nu fi presat, e să faci tu un pas în față. Oferi, în loc să lași presa tabloidă să își obțină marfa dorită prin mijloace specifice. E un fel de negociere directă de tipul, lăsați-mă să mă bucur de momentul meu, iar eu vă dau și vouă “marfă”. Nu e o practică singulară, diverse cupluri de la Hollywood procedează la fel. 7. Cum gestionezi relația cu presa la înfrângere? În niciun caz nu evita contactul cu presa, nu încerca să fugi. Așa cum tu ești interesant pentru jurnaliști când câștigi, la fel de interesant poți fi și când pierzi. Nu avea altă atitudine, spune ce ai de spus dar nu fii un „asshole”, nu îți pierde firea, fii lucid și caută să îți argumentezi deciziile luate în timpul competiției. Până la urmă toată lumea înțelege că nu există un sportiv–mașină, există un sportiv-om. Punct. Sfatul meu este să fii cât se poate de sincer, să-ți asumi înfrângerea, să te comporți aproape la fel ca atunci când dai declarații din postura de învingător. Nici fanilor nu le plac oamenii neasumați, oameni care fug de răspundere. Ei vă văd, în fond, ca pe niște super eroi, iar în momentul în care nu ai niciun mesaj pentru ei, când el, suporterul, suferă, va considera că nu empatizezi cu durerea lui. Uneori mesajele postate la înfrângere sau declarațiile date în situații dificile strâng comunitatea mai tare decât în zilele bune. Retrogradarea unei echipe poate uneori însemna renașterea ei, pe modelul – pasărea Phoenix

Psihologie

Ce trebuie să știm despre psihologia sportivă

Printre conceptele de bază în domeniul psihologiei sportive se remarcă: emoțiile, atenția și vigilența, anxietatea, vizualizarea mișcărilor și personalitatea. La aceste dimensiuni adăugăm aspecte, de asemenea, foarte importante în sportul de performanță, precum: inhibiția cognitivă și rezistența nervoasă la oboseală psihică.

Emoțiile

 Emoţia este o stare subiectivă care întrerupe pe moment funcţionarea stabilă a organismului, modificările înregistrate fiind de natură fiziologică, experienţială şi comportamentală . Gerring și Zimbardo descriu rolurile pe care emoţiile le îndeplinesc:

• emoţiile direcţionează și susţin comportamentele în vederea atingerii obiectivelor propuse;
• emoţiile oferă feedback prin amplificarea anumitor experienţe, semnalându-ne că o situaţie este relevantă în acel moment;
• referindu-ne la legea Yerkes-Dodson, observăm că atunci când activarea de tip emoţional creşte (prea mult), performanţa în sarcini dificile scade; în schimb, în sarcini simple, uşoare, atunci când activarea de tip emoţional creşte, acelaşi lucru se întâmplă şi cu performanţa;
• emoţiile reglează interacţiunile sociale (stimulează manifestarea de comportamente prosociale, ajută în procesul comunicării);
• emoţiile sunt strâns legate de motivație – emoţiile activează individul uman, pentru a lua măsuri în legătură cu un anumit eveniment, trăit sau imaginat;
• emoţiile ne ajută să conştientizăm existenţa unor conflicte interne;
• emoţiile influenţează funcţionarea cognitivă – de exemplu, atunci când experimentăm emoţii pozitive (dar şi negative), rememorăm evenimente, situaţii cu aceeaşi încărcătură emoţională;

Nutriție

Alimentația după concurs sau antrenament

 După un concurs sau antrenament, principalul obiectiv nutrițional al sportivului trebuie să fie refacerea nivelului lichidian, de electroliți și carbohidrați. Dacă următorul concurs este programat să înceapă rapid (1-2 ore), rehidratarea și aportul de carbohidrați (50-100 g) trebuie să înceapă imediat.

 Băuturile pentru sportivi cu concentrație mare de carbohidrați, batoanele, gelurile și alimentele bogate în carbohidrați cu indice glicemic mare (cereale de mic dejun, pâine, cornuri, crackers, jelly bears) sunt alegeri potrivite pentru această perioadă. O alegere și mai bună o reprezintă o combinație de carbohidrați și proteine, deoarece ajută și la refacerea rapidă a depozitelor de glicogen, dar și la refacerea structurilor musculare. Poți fi folosite produse speciale pentru sportivi (batoane sau concentrate de proteine și carbohidrați) sau se poate mânca pâine, cereale și lactate.

 Depozitele de energie sunt refăcute mai eficient dacă sportivul poate lua o masă bogată în carbohidrați în intervalul de 2 ore după concurs. De asemenea, trebuie acoperit deficitul lichidian – pentru fiecare kilogram pierdut, sportivul trebuie să bea 1200-1500 ml de băutură pentru sportivi ce conține carbohidrați și sodiu.”

Eu cred că v-am pus la dispoziție material mai mult decât suficient ca să vă convingă de ce va aduce această carte în viețile noastre. Vă doresc să vă jucați sport cu sufletul, cu inima și cu capul, nu doar cu trupul.

Asta e coperta după care să vă uitați!