Macanache & The Putreds – trendsetteri români la Londra

Am fost dintotdeauna impresionat de fuzuini între stiluri muzicale diferite, de cei care îndrăznesc să urmeze o cale nebătută de alții, fiind deschizători de drumuri. Am îndrăznit să trec astfel dincolo de a fi un fan care colindă România concertelor altfel și să organizez la Londra concerte altfel, gândindu-mă în primul rând că sunt și alții ca mine.

Dacă anul trecut Londra a vibrat magic la marele concert Subcarpați – o exceptională fuziune de hip-hop & dance cu folclor, Deliric x Silent Strike & Muse Quartet, dacă 500 români s-au lăsat teleportați la acea experiență inedita de muzică electronică și viori și rap, în această primavară nu ne-am lăsat mai prejos și am îndrăznit să îi prezentăm pe scena londoneză pe Macanache & The Putreds.

În piesa “Nam timp”, Machanache ne spune:

“Sunt conștient că toate ăstea n-ar fi existat

Dacă purtam un tricou purtat

De altcineva, în alt cinema “.

Da, și așa a fost sâmbătă, 31 martie – Macanache & The Putreds nu au mers pe o cale bătută: au adus la Londra un concert extraordinar cu noul lor album “Nam timp”, o fuziune între hip-hop, funk, rock, jazz și ska. A fost o noutate în muzica românească și  pentru curajul lor de a face această fuziune între stiluri atât de diferite, de a le aduce pe o scenă londoneză, mă închin cu respect și le spun “jos pălăria”.

În urmă cu vreo douăzeci de ani citeam un articol în revista Kerrang, care primise mai multe “plângeri” pentru că publicase articole despre Prodigy, că este o formație care nu este metal, sunt “niște” DJ cu clape, iar membrii formației nu arată “metal”. Articolul respectiv spunea că “suntem la finalul anilor ’90” și e cazul să încheiem cu clasificarea muzicii pe stiluri și îi dădeau ca exemplu pe Counting Crows, o trupă care “arată” metal, cîntă doar la chitară  – dar  mesajul și muzica erau foarte paralele cu mentalitățile rockerilor de atunci. Am rămas atunci cu sentimentul că muzica este o artă, o metodă de comunicare – iar fuziunile de stil sunt cele care rămân în istorie. La asta m-am gândit sâmbătă în timpul concertului de la Londra. Le dau nota 10 celor de la Macanche & The Putreds pentru curajul de aborda un nou stil – un stil revoluționar, aș spune, care a adus peste 450 de români din UK sâmbata seara la The Garage în Islington.

Seara a fost deschisă de clujeanul DJ Wicked pe beat-uri de funk & hip-hop. Apoi a intrat în scenă Macanache solo, după care s-au strecurat The Putreds, începând astfel marele show. Publicul, bineînțeles, a reacționat, și bine: “Nu mă așteptam să sune așa de bine, este superb ce fac baieții ăștia“, “Sincer, sound-ul ăla e <<dă shit>>, și dacă o țin pe linia asta, o să rămână în istorie“.

Eu, personal, după acest weekend încă fredonez piesa “Fetele îl plac pe Paul”, o piesa ska pe care o recomand din tot sufletul. Nu ai cum să stai jos când o asculți, nu ai cum să nu te gândești la o revoluție muzicală.

Mulțumim românilor frumoși din UK, mulțumim oamenilor cu mintea deschisă și sufletul deschis care explorează stiluri noi, mulțumim celor care îndrăznesc să fie și să simtă altfel într-o lume atât de plină de șabloane, mulțumim Radio Guerrilla că ne zâmbiți de acasă, nouă, celor altfel de la Londra.

Text: Inno Brezeanu  

Foto: Eugen Bordner

1 comentariu
    Pana Laurentiu

    A fost blana. Iar Macanache a ieșit după concert sa vorbească cu fanii, am rămas plăcut impresionat de cât de modest și finuț e .

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.