Manual pentru femei de serviciu de Lucia Berlin
Introducere și ediție alcătuită de Stephen Emerson
Prefață de Lydia Davis
Traducere și note de Ioana Miruna Voiculescu
Editura Art, Colecția musai, 2018
………………………………………………..
Nu a fost un fenomen, câtă vreme a trăit, nu a avut parte de o recunoaștere copleșitoare și de onoruri sonore, a fost o prozatoare și o profesoară foarte iubită, care a atras un grup constant și fidel de cititori. A dus o viață ca un montagne rousse, căsătorită cu trei artiști (un sculptor și doi muzicieni), divorțată de toți trei, prozatoare, profesoară de literatură și mamă a patru copii, o femeie rebelă, perpetuă misfit, care, de-a lungul vieții, pentru a-i păstra pe toți ai ei pe linia de plutire a acceptat orice fel de slujbe: centralistă, femeie de serviciu, soră medicală sau asistenta personală a unui medic. S-a luptat cu demonii din familie, (și în special cu răceala mamei, alcoolică, așa cum avea să devină și Berlin) și cu propriile vicii, pe care le-a ficționalizat în acest volum de proze, în care centrele de dezalcoolizare sau eforturile unei femei de a renunța la alcool apar frecvent.
Multe frânturi din viața Luciei Berlin au intrat în malaxorul ficțiunii, genul de ficțiune care, exhibând vulnerabilitatea, dar și o detașare care vine dintr-o cunoaștere dură a vieții, își întâmpină cititorul cu o franchețe și cu o onestitate deconcertante. Proza ei nu e doar proaspătă, păstrând, la fiecare paragraf, efectele firescului și senzația unei realități trăite, e contondentă, și, pe cât de tonică și plină de umor, pe atât de solicitantă, cu mintea și cu sensibilitatea celui care citește. Lumea de aici cuprinde stop cadre din peisajele natale, Alaska, Montana sau Idaho cu exploatările miniere, cu etosul lor aparte, dar și cu drame și însingurări. Integrează, apoi, anii de formare în El Paso, în atmosfera severă a școlilor catolice, recuperează microfile cu adolescența și tinerețea din Santiago, anii de colegiu la New Mexico și viața în afara normelor, lupa cu alcoolul, iubirile neîmplinite, tinerețea lipsită de control, descoperirile literare, experiența predării unor puști cu probleme și luptele zilnice ale unei femei prinse între responsabilitățile materne și un acut sentiment de inadecvare. Toate păstrează o luciditate răbdătoare, o empatie rezilientă, pasiunea pentru înțelegerea vieții și interesul pentru tot ceea ce viața, cu extremele și cu zonele ei gri, are întotdeauna de oferit.
Nimic obositor în prozele ei, nimic trenant, nimic banal. În schimb, ceea ce oferă fără excepție înseamnă problematizare acută, derulată în subsolul povestirilor – care, altfel, zbârnâie de acțiune -, o acuitate psihologică atotcuprinzătoare și o tensiune a epicului care dă dependență. Un alt amănunt care care face ca acest volum de aproape 600 de pagini să se topească, pur și simplu, la lectură, e vastitatea lumilor și a mediilor pe care le aduce în pagină, felul în care învie locuri banale din America sau America de Sud sau felul în care face ca politica să inunde pagini în care, aparent, e vorba doar despre niște decizii oarecare, cum ar fi alegerile cotidiene ale unei adolescente, așa cum se întâmplă, de pildă, în povestirea Bună și rea. Și mai e și felul în care reușește să transforme în poveste intimitatea și apropierea dintre oameni, fie că e vorba despre relațiile dintre femei, despre prietenii formatoare, povești de dragoste, legătura dintre părinți și copii sau dintre necunoscuți zdrobiți, care încearcă să o ia de la capăt.
Manual pentru femei de serviciu nu e doar un volum de proză scurtă. Efectul acestei cărți e mai degrabă de escală privilegiată într-o lume în care se trăiește intens, la limită, în care, orice-ar fi, viața își păstrează suflul accelerat și totul se cere explorat și cunoscut.
PR-ul de serviciu al Editurii ART
