Sunt tineri, au sub 30 de ani și au creat cele mai interesante proiecte de arhitectură pentru un loc cu totul special – Dumbrava Vlăsiei. Pornind de la idei originale, inspirați de natură și de tot ce aduce nou proiectul rezidențial din inima pădurii pe piața imobiliară din România, cei 9 finaliști ai concursului Imagine Dumbrava Vlăsiei povestesc ce a însemnat pentru ei toată această experiență. De la crearea proiectului unei case de la zero, respectând toate condițiile tehnice, până la creativitate exprimată prin detalii de structură, de interior, de captare a luminii sau de spațiu, cele 9 echipe finaliste din cele 83 înscrise în concurs au în componență tineri arhitecți care au muncit cu multă dăruire pentru a crea altfel de posibile locuințe integrate în natură.
Ce le-a inspirat pe cele 9 echipe în crearea acestor proiecte și ce a însemnat pentru tinerii arhitecți participarea la concursul Imagine Dumbrava Vlăsiei și faptul că ajuns printre finaliști, povestesc chiar ei.
„Am fost inspirați în primul rând de tema concursului și în al doilea rând de <constrângeri>, să spunem așa. Adică de termenii pe care a trebuit să îi respectăm, pornind de la suprafețe, înălțime etc. De asemenea, am încercat să integrăm propunerea noastră în contextul Dumbravei Vlăsiei, cu tot ce ne-a oferit el: vegetație, legătura cu exteriorul, vizibilitatea construcției, unghiurile de privire către pădure. Cel mai important lucru a fost să ținem cont de iluminatul natural și de felul în care să gândim orientarea casei în funcție de lumină”, declară Ștefan Sava care, împreună cu echipa sa, a lucrat la proiectul Slide. De asemenea, el adaugă faptul că acest loc obținut în finală a însemnat foarte mult pentru ei, mai ales că au muncit la proiectul Slide mai bine de o lună, multe ore pe zi.
La rândul său, Pavel Albu, care a semnat casa ABA, spune că și el și echipa au fost inspirați de natură și de zona în care se află Dumbrava Vlăsiei. Astfel, proiectul a fost gândit ca „o casă deschisă către natură, fiecare cameră are o anumită zonă de privit în afară. La fel am gândit și terasa, care poate fi accesată din două zone și care, pe lângă faptul că este mare, este poziționată astfel încât să își păstreze caracterul privat și să fie orientată către pădure. Tot cu scopul de a o integra cât mai bine în cadru, casa a fost gândită și construită cu materiale cât mai naturale, beton aparent în exterior, cu metal și lemn în interiorul alb”. Pentru ei, acest concurs a însemnat în primul rând o provocare, dar și un exercițiu de a se testa. „M-am bucurat că am fost printre finaliști și că am putut vedea nivelul de lucru”, încheie Pavel Albu.
Iuliana Alexandra Negoescu vorbește și despre elemente tradiționale în Casa Caje, explicând că „această construcție propusă cu funcțiunea de locuință oferă intimitate prin simplul concept al volumetriei, fiind așezată perpendicular pe lungimea terenului, cât și prin raportul de plin-gol al fațadelor realizate. Volumul se identifică cu forma și cu proporțiile șurei tradiționale, adaptată la un concept modern, cu o anvelopă puritană de placaj de lemn”. Ea precizează, de asemenea, că „participarea la acest concurs pentru noi a fost un exercițiu de imaginație în timpul liber, ce ne-a unit ca echipă. Ne bucură faptul că am ajuns în finală și totodată în top 3 al proiectelor preferate de public. Interesul față de arhitectura neconvențională este în creștere, iar noi, arhitectii, suntem aici pentru a o dezvolta. Orice creator își iubește creația și acționează neîncetat asupra ei pentru a o perfecționa, iar acest proiect a evoluat continuu prin participarea fiecărui membru al echipei”.
Casa fără timp, proiectul despre care povestește Alina Dragomir, a însemnat în primul rând o comuniune cu natura și cu idea de comunitate. „Fiecare spațiu a fost modelat individual în relație cu exteriorul, cu natura, cu comunitatea. Casa face referință la un stil de viață care s-a pierdut în timp, prin elemente întipărite în memoria colectivă de-a lungul generațiilor: prispa, grădina, șemineul și fereastra către cer. PRISPA din fața casei este dedicată unei relații mai intense cu comunitatea, cu vecinii. GRĂDINA, organizată cumva ca niște camere exterioare, fiecare cu câte un caracter diferit (avem grădina de reprezentare din fața casei, livada dinspre sud, grădina sălbatică și intimă dedicată dormitoarelor, grădina de vest dedicată vieții în familie) este percepută ca o extensie a zonei de locuit prin deschideri cu ieșire directă inclusiv din dormitoare, sau prin zone interioare învăluite de vegetație (cum ar fi biblioteca cu deschidere est-vest). Spațiul vital al casei este conturat în jurul ȘEMINEULUI, un element care face referire la un stil de viață mai tihnit și mai boem decât cel pe care îl experimentăm astăzi. Acesta este așezat în mijlocul zonei de zi și al vieții de familie, alături de LUMINATORUL central – axul vertical al casei – în jurul căruia se creează pe supanta de la etaj un spațiu intim cu vedere spre cer”, dezvăluie Alina Dragomir detaliile și ideile care au stat la baza acestui proiect. În plus, procesul de creație a început, teoretic, cu prima schiță, însă arhitecta spune că „acele clădiri pe care le proiectăm încep să se contureze într-un sertar al minții încă de la prima discuție, de la prima vizită pe sit sau de la prima interacțiune cu clientul. Procesul continuă în timpul liber, în plimbările prin oraș, atunci când discutăm cu prietenii pe subiecte aparent nerelaționate, atunci când citim sau ascultăm o piesă bună. Sunt momente în care întrerupi ceea ce făceai, închizi ochii și îți imaginezi fragmente de spații. Ba chiar aș îndrăzni să afirm că unele proiecte încep în subconștient cu mult înainte să primim o anumită temă de proiectare, pentru că multe dintre lucrurile pe care le transpunem în proiecte își au rădăcinile în cultura noastră, în experiențele sau duioșiile din trecutul nostru. Puțini oameni înțeleg că munca unui arhitect nu se limitează la timpul de redactare al proiectului și, din păcate, cei mai mulți oameni apelează la arhitecți ca la niște persoane care le rezolvă probleme legate de avizarea proiectului. Din cauza asta se pierde foarte mult potențial”, menționând faptul că aici a fost și farmecul concursului sau mai bine zis al dezvoltării de la Dumbrava Vlăsiei, și anume „faptul că abordarea lor nu se bazează pe rezolvarea tehnică a unui subiect, acela al locuirii individuale, ci încurajează o libertate creativă cu care te întâlnești mai rar în practica uzuală. Firește, cu gândul acesta în minte, faptul că ne-am situat printre echipele finaliste a cântărit și mai mult pentru noi, cu toate că ne dăm seama că a fost o alegere subiectivă și sunt multe alte proiecte înscrise în concurs cu o valoare extraordinară”, încheie Alina Dragomir.
Pentru Pietro Dorissa și echipa care a lucrat la proiectul Alături și-mpreună casa pe care au imaginat-o a pornit de la o întrebare: „Cine o va locui? Cine sunt membrii familiei și care sunt preocupările și dorințele lor?”, spunând că au realizat faptul că beneficiarul nu este doar familia (generic), ci și fiecare membru în parte. „După o serie de <dialoguri imaginare> cu beneficiarul/ beneficiarii am surprins caracterul dual necesar al casei în care să poată conviețui atât familia (întregul), cât și fiecare membru al ei, în armonie. În acest sens, pădurea ce protejează comunitatea Dumbrava Vlăsiei devine o sursă directă de inspirație prin modul în care fiecare copac alături de ceilalți formează un întreg, <o casă>. Observăm o distanțare firească între copaci, ce permite, prin pătrunderea luminii, dezvoltarea armonioasă a fiecăruia, fără a se pierde imaginea unitară a lor. Plecând de la această premisă, volumul inițial brut, masiv, al casei este fragmentat, rezultând trei pavilioane având funcțiuni proprii, așezate organic pe situl dat. Fiecare pavilion capătă structură independentă, lumină proprie, intimitate și o libertate de așezare a sa pe sit, în funcție de orientare. Natura invadează spațiul rezultat între pavilioane, dând naștere unor camere exterioare cu un caracter mai intim decât restul curții. Astfel, curtea și casa se întrepătrund într-un mod organic, fără a exista o delimitare clară. La exterior, cele trei pavilioane sunt tratate unitar, devenind o casă, pe când la interior, fiecare spațiu se exprimă sincer prin structura sa aparte”, explică arhitectul. În plus, vestea că proiectul lor a fost selectat i-a bucurat pe toți foarte mult, pentru că „nu este tocmai ușor să dedici timp unui concurs, să lucrezi fără să ai vreun fel de garanție la final. 83 de echipe au investit timp în acest concurs. Cred că este mai interesant de înțeles cât timp am muncit cu toții la acest proiect. Dacă pentru noi ar fi în jur de 3 săptămâni – atunci cred că vorbim de un total de 83 x 3 = 249 de săptămâni… asta ar însemna 4-5 ani? Este copleșitor dacă stai să te gândești. Sincere felicitări tuturor participanților”, încheie Pietro Dorissa.
Grădina cu Camere, proiectul semnat de Cosmin Georgescu și echipa, de altfel și proiectul câștigător al acestui concurs de arhitectură, „încearcă să recupereze, ca pe ceva preexistent, pe de-o parte locul eliberat, grădina, și pe de altă parte locul conținut, camera. I-am spus în acest fel pentru că cele două reprezintă, în mod fundamental, însăși locuirea la curte. În situația dată, casa își strânge camerele laolaltă eliberând două circumstanțe ale pământului pe care se așază: curtea de primire, o piațetă minerală deschisă și incinta, o grădină împrejmuită cu gard viu. Astfel, locuința devine secvența intermediară între cele două și se raportează la propria-i logică interioară, o aglutinare densă de încăperi în proximitatea grădinii, un cumul de camere într-un sistem cartezian dens cu legături labirintice”, explică Cosmin Georgescu. El povestește, de asemenea, că toți cei care au participat la acest proiect s-au hotărât devreme ce ar trebui să facă. „A urmat o săptămână de discuții și desene de mână, calibrări și dozaje, toate în jurul co-prezenței dintre cele două enități: grădina și camera. Speram cu toții ca juriul să citească rapid tinderea noastră și, desigur, să ne legitimizeze atitudinea față de rigorile temei, dar mai ales ale locului”, adaugă el încântat.
Arhitectul Dan Nae și echipa sa au lucrat împreună la Villa 24, o casă care, din punctul lor de vedere, reprezintă legătura dintre „bagajul” urban al proiectului şi pădurea lângă care se aşază. „Latura de Nord este compartimentată ca un fagure functional care acţionează ca o barieră termică pe timpul iernii. Acoperişul amplu întinde generos streaşina care umbreşte zona hiper-vitrată a parterului pe perioada verii. Casa a fost gândită ca un refugiu în natură, cu parterul cufundat treptat în grădină, deschis în întregime ca un salon, dar cu posibilitatea de a închide bucătăria şi biblioteca”, detaliază arhitectul. Calificarea în finala concursului a însemnat mult pentru ei și spun că, deși orele de lucru dedicate proiectului nu au fot calculate, „acesta reprezintă nu numai o investiţie enormă de timp, dar şi de resurse emoţionale. Calificarea în finală a fost pentru noi recunoaşterea şi încununarea eforturilor noastre de a gândi o casă privilegiată în Dumbrava Vlăsiei”, încheie Dan Nae.
În Casa de sub deal, nu doar tu te simți ca acasă, ci și natura e la ea acasă. Așa ar putea fi rezumat proiectul propus de Andrei Mușetescu și echipa sa. „Am demarat proiectul de la o întrebare: care este diferența între a locui și a trăi? Lucrăm pe 3 axe conceptuale: natură, comunitate și expresie spațială. Scopul ultim a fost generarea unei spațialități care augmentează stilul de viață al utilizatorului: curat ca expresie, ușor de înțeles, în care granița dintre construit și natură devine difuză. De asemenea, locuința mizează, prin folosirea acoperișului ca un spațiu sculptural și prin faptul că are un nivel suficient de ridicat de transparență, să devină un posibil pol social pentru comunitatea din cadrul Dumbravei Vlăsiei”, povestește Andrei. De asemenea, proiectul Casa de sub deal s-a numărat printre cele finaliste ale competiției și, totodată, a fost al doilea în topul preferințelor publicului care a votat. „Faptul că am fost selectați printre finaliști și clasarea pe locul al doilea în preferințele publicului ne-a arătat că ideile propuse de noi au găsit apreciere nu doar în ochii juriului, ci și în rândul publicului. Lăsând la o parte implementarea arhitecturală, ceea ce ni se pare mai important este continuarea dialogului legat de locuire și implicarea publicului, pe termen lung, în această conversație. Ca volum total de lucru, estimăm undeva la 3 săptămâni de la concept la materializare, incluzând discuțiile și variantele inițiale. Din fericire, faptul că fiecare dintre noi are o experiență și abordare ușor diferite ne-a permis să iterăm și să discutăm o gamă de soluții într-o manieră rapidă și eficientă, fără a compromite calitatea rezultatului final.”
Casa Livrid creată de Dana Shikhil și echipa a pornit de la ideea de „comunitate”, după cum spune arhitecta. „Ideea principală de la care am pornit și pe care am dezbătut-o între noi, în nenumărate rânduri, a fost noțiunea de comunitate. Noi am considerat Dumbrava Vlăsiei un loc perfect pentru o locuință care încurajează dialogul. Am muncit la acest proiect cinci oameni timp de 2 luni, nu încontinuu, dar a fost un proces neobișnuit de lung pentru o casă concepută pentru o singură familie”, detaliază Dana Shikhil. „Faptul că am ajuns în finală reprezintă pentru noi toți o răsplată a efortului depus și, în același timp, este o stimulare pentru proiectele viitoare”, încheie ea.
Acestea sunt poveștile despre dedicare, idei și mai ales despre pasiunea pentru meseria de architect, pasiune care se regăsește în toate proiectele gândite pentru „Dumbrava Vlăsiei”. Cum arată toate cele 83 de proiecte înscrise, dar mai ales cele finaliste, cei interesați pot afla de pe site-ul dedicat concursului: Imagine Dumbrava Vlăsiei.
