Practice what you preach!
Nemulțumirea e un motor de propulsie, de căutare, de revoltă și schimbare. Dar, cu cât sunt mai nemulțumit de mine, cu atât scad șansele de a fi mulțumit de lume, unde oricum, la o privire de ansamblu, motivele de bucurie nu sunt multe. Desigur, depinde unde ne uităm, prin centru, la suprafață lucrurile poate nu arată rău, dar în adâncime chestiunile se complică. Când spun adâncime, mă refer la condiția maselor, la educație, la sistemul de sănătate, la situația minorităților, marginalilor și în general, la nivelul de percepție și alegere a valorilor sociale sau culturale.
Dacă nu e vorba de familia noastră, nu ținem neapărat să ne sacrificăm pentru mai binele aproapelui. Suntem mai degrabă autosuficienți și culmea, comentăm mereu că oamenii depun prea puține eforturi pentru a deveni mai generoși, mai înțelegători sau mai buni. De fapt, vorbim din perspectiva proceselor noastre interioare, e o luptă între cum am vrea să fim și cum suntem de fapt. Aici ne lovim mereu de un decalaj care ne provoacă nemulțumire, iar adesea o proiecție asupra celorlalți, fiindcă e mai ușor să găsești niște țapi ispășitori sau niște motive externe pentru a justifica propriile slăbiciuni.
Defectele lumii exterioare sunt oglindiri, mai mult sau mai putin distorsionate, ale defectelor noastre personale. Nu putem înțelege defectele celorlalți dacă nu ne ocupăm serios de studiul defectelor noastre. Nu e nimic moralizator în asta, noi suntem în lume și lumea e în noi, iar maturizarea presupune mai multă înțelegere, toleranță și deschidere.
Dacă mă simt neînțeles (chestiune caracteristică mai ales pentru adolescenți) este pentru că eu nu mă înțeleg pe mine, nu-mi înțeleg procesele, reacțiile, transformările. Lumea îmi pare mai ostilă, mai absurdă sau mai distantă, fiindcă eu mă retrag, mă apăr, vreau să mă ascund. Aceste angoase sau anxietăți ne urmăresc toată viața, chiar dacă ne obișnuim cu ele și dobândim un soi de imunitate la stres, oricum ne trezim alergând neliniștiți prin acest labirint de ”oglinzi organice” care este lumea. Iar în esență, suntem configurații diferite ale aceluiași set de trăsături și caracteristici, într-o permanentă reevaluare, reorganizare și dezvoltare.
